De-a lungul campionatului european, Franța a crescut constant. După ce aproape a remizat cu noi, a ajuns să calce ca pe-o găină Islanda și, iată, a eliminat pe drept Germania.
După faza grupelor, Franța a terminat rodajul. Nu au fost pe teren doar sclipitorul Griezmann (foto), talentatul Payet și puternicul Pogba. De pildă, Lloris – și nu Neuer sau Buffon – a fost cel mai bun portar al turneului. Germanul i-a avut în față pe Höwedes și (cu excepția acestei ultime partide) pe Hummels; italianul, pe Bonucci, Barzagli și Chiellini. Păi, să fiu iertat, înaintea lui Lloris au stat, în primele meciuri, doi centrali de valoare medie – Koscielny și Adel Rami –, apoi în locul ultimului a apărut debutantul Umtiti, care a greșit la ambele goluri ale Islandei. Puțini au remarcat, de pildă, jocul dens al lui Matuidi, de câteva meciuri încoace fantastic la centrul terenului. Continue reading
Croații au scăpărat precum chibriturile umede. Anglia? Demisionarilor din UE le-ar fi prins bine un antrenor. Belgienii sunt o încântare pentru ochi, însă Miss Popularitate are puține șanse să fie frumoasa Europei. Polonezii? Ca stil, sunt niște nemți mai mici, fără însă a avea victoria în ADN. Francezii au doi jucători care pot decide un meci: Payet și Griezmann, dar atât. Numai două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua un titlu european. Din păcate, ele se vor întâlni în sferturile de finală. 
Valoarea unei echipe stă și în modul în care joacă când liderul ei este absent. Amintiți-vă de pildă, de România la primul meci de la Cupa Mondială din 1990: am jucat fără Hagi cu URSS-ul lui Zavarov, Protasov și Dasaev și a fost un meci perfect. Din momentul în care a înscris Lăcătuș, nicio secundă victoria României n-a fost în pericol.
Câteva echipe se anunță deja ca favorite pentru câștigarea Euro 2016. A începe enumerarea fără Germania e ca și cum ai vorbi despre punk și n-ai aminti de Sex Pistols. O altă favorită este Polonia, care și-a demonstrat forța în meciul direct cu nemții, o ciocnire între berbeci ce păreau că se vor da cap în cap până la sfârșitul lumii.
Anglia nu se va preda niciodată. Imperiul ei, peste care soarele obișnuia să nu apună, se va transforma în scorțișoară ori în frunze de ceai, dar ei vor rămâne la fel de încăpățânați în a considera fish&chips un fel sățios de mâncare.