În ultimii ani, am scris un roman. Acum, poate v-ați dat seama: ca orice om, am și eu două laturi, una care ia lucrurile ușor și una mai profundă, mai gravă. „Exitus” vine din această a doua zonă.
Romanul este despre un băiețel, Milo, care crește singur la o morgă înconjurată de un vast câmp de gunoi. Are drept profesori almanahurile și enciclopediile găsite printre resturi, iar ca tovarăși de joacă animalele și trupurile celor morți. În pragul adolescenței, hotărăște să iasă între oamenii vii, dar descoperă că aceștia sunt de o cruzime fără margini.
Lansarea cărții va fi în această lună. Voi da mai multe detalii atunci când vor fi stabilite. Până atunci, redau un scurt fragment din carte. Continue reading
1. „How to Make Love While Conscious”, de Guy Kettelhack („Cum să faci dragoste rămânând conștient”). În ciuda titlului idiot, este vorba despre un ghid amoros adresat alcoolicilor.
1. Aventură și contraaventură, Leonida Neamțu (1966). Doi circari – un acrobat fără o ureche și un iluzionist ce refuza să vorbească, însoțit de o uriașă cobră – fug dintr-un circ aflat la capătul lumii, cu gând să se întoarcă în România. Pe drum, cunosc o galerie de personaje interesante – un marinar ce-și căuta inamicul de-o viață spre o dreaptă socoteală, un hoț amator, un cartograf pierdut pe o insulă, un actor celebru care fugise de la Hollywood, un detectiv particular care-l urmărea pe Hitler etc. -, adoptă o suită de animale, trec prin naufragii, incendii, urmăriri, evadează și iar sunt prinși și iar evadează.
Ce este, de fapt, un premiu într-un domeniu în care nu pot fi făcute măsurători precise? Niște oameni au niște criterii de valoare și, pe baza acestora, dau cuiva o statuetă, poate și niște bănuți. E treaba lor. Nu văd nicio problemă aici: din partea mea, de pildă, pot să-i dea Oscarul pentru rol principal masculin și lui Bugs Bunny. 
O veste bună pentru literatura română. Un fragment din cartea „Oase migratoare”, de Iulian Tănase (îl găsiţi în blog’n’roll la