Mentalitatea de perdanți joviali

Doi antrenori români și-au exprimat dorința de a-l transfera pe Cristi Tănase. Păi să nu mori de râs? Acest Marco Polo al fotbalului românesc ar putea reveni, din îndepărtata Chină, aproape direct în lotul național pentru Euro 2016. Conform gsp.ro, „El Dodelinho” a jucat, din iulie, doar în zece partide pentru Tianjin Teda, ocupanta locului al XIII-lea în campionatul chinez, în care a marcat de numai două ori, din postura de al doilea atacant.  Continue reading

Țara care are nevoie de rugby

Ce rost are să comparăm “puieții” cu “stejarii”? Altă structură, alte năzuințe, altă lume.

În rugby, este vorba de cucerirea teritoriului. Două armate stau față în față, clar delimitate de linia balonului, și-și dispută fiecare palmă de pămînt. Pentru a înainta, trebuie să lupți: nu există subterfugiul pasei lungi în adâncime date cu brațul. Spațiul de cucerit nu este un cerc sau un dreptunghi închis care trebuie străpuns de la distanță, ci ditamai terenul unde trebuie să așezi balonul așa cum plantezi o sămânță.

Dar ce greu e să ajungi acolo! În încârligarea aceea de brațe și de trunchiuri, în care și camera de luat vederi intră laparoscopic, numai la reluări, totul este construit pentru luptă. Chiar și faptul că intervenția medicului se consumă pe teren, fără întreruperea meciului, exact asta arată: că accidentarea este un fapt minor, fără importanță în economia luptei.

Iar tot ce rezultă din această încleștare, la capătul unui tumult de trupuri izbite, poartă un nume lipsit de pretenții și de orice formă de emfază: încercare. Cel care a înscris se cheamă că a reușit să încerce; cel care duce mai departe efortul colectiv se cheamă că transformă. Continue reading

Dragi tricolori,…

… cu voi, am ajuns de la “Generația de Aur” la “Generația Feroe”.

Dintre toate formațiile Europei, România a fost cea mai favorizată de mărirea numărului de echipe calificate la turneul final al Euro 2016. La tragerea la sorți, am prins de departe grupa cea mai slabă, cu Grecia, capul de serie, în cădere liberă. Ce mai lipsea? Gibraltar în loc de Feroe, retragerea Finlandei pe motiv de boală, din partea Ungariei să participe 11 refugiați cu copii în cârcă sau, ca să fim siguri, să se califice direct toate formațiile din grupă.

Continue reading

Fotbalul nimănui

Publicul, de la „cel de-al doisprezecelea jucător” la „inamicul numărul 1”.

Proiectul de viitor al fotbalului românesc este următorul: Lucian Sânmărtean (35 de ani) trece de unul sau de doi adversari și dă o pasă, apoi mai vedem. Acesta e „Pachetul Noroc pentru meciurile naționalei”.  La achiziționare, primești promisiunea că poate interveni un șir incredibil de întâmplări fericite, deviere din zidul advers în bară, urmată de gol, apoi 15 minute de final în care Feroe să te domine fără să egaleze.

Continue reading

Fotbalul, un elefant împăiat

Făcuseră prin 1988, în rondul de la Bucur Obor, o machetă la scara 1:1 a unei statui, să i-o arate lui Ceaușescu. În liniștea serii, monumentul părea a fi de granit, o operă care va înfrunta veacurile. Dacă se stârnea însă un pic vântul, se ducea naibii toată măreția: colțurile desprinse ale pânzei fluturau și stâlpii scârțâiau, iar dimineața, când ieșea soarele de după blocuri, se vedea scheletul de fier prin cârpa transparentă, ca un uriaș abajur cu contururi de stîncă. După ce a căzut Ceaușescu, au dat-o jos și au instalat în loc – ce? – o fântână arteziană, care inunda însă periodic pasajul, așa că au pus până la urmă flori în loc, care și ele dispăreau peste noapte, căci și florăresele trebuie să trăiască.

Cam așa e și cu fotbalul românesc. În fiecare an, s-a înălțat câte o marionetă ce părea eternă. Ridicată de sforile unor sume obscure, lua un titlu și dănțuia un pic prin cupele europene. Performanțele românești în fotbalul ultimilor ani? Reorduri ilare atestând nu valoarea, ci tocmai neputința. Funcționa un singur criteriu: ce echipă a înscris mai multe goluri într-o grupă a Champions League, fără ca totuși să meargă mai departe. Chestiunea semăna cu un concurs de câte minute își poate ține cineva respirația sub apă, căutând o comoară printre scafandri dotați cu tuburi de oxigen, până să se sufoce cu demnitate. Învingătorul era apoi scos cu cangele din bazin, vânăt și cu ochii bulbucați, apoi prezentat drept campion al rezistenței.

Nu-i nimeni din străinătate interesat să preia vreo echipă românească, oricum s-ar numi ea, nici fonduri italiene de investiții, nici emiri putred de bogați, nici ruși fantomatici. Fotbalul românesc există, ce ironie tristă!, doar pentru cei ce-au fost deposedați de el. După cum fotbaliștii români nu sunt doriți în Europa decât, cel mult, pentru a fi mulți în fotografiile de prezentare ale echipelor. Clădite ori reînsuflețite pentru vânturarea banilor, multe cluburi de fotbal se pregătesc să moară. Seamănă cu elefantul împușcat de Ioan Niculae, dar până și acesta e mai viu ca ele: măcar el va mai dura un timp.

Uriașul morman cu fildeși va sta undeva într-o sală vastă, alături de alte trofee, pentru a-i aminti zilnic proprietarului de fiorul momentului în care a trimis glonțul în trupul vast, de măreția pachidermului pe care o crede transmisibilă și propriei persoane, când, de fapt, foșnetul vegetal dinăuntru ar trebui să-i spună adevăratul mesaj. Îl va expune, când și când, astfel încât și oamenii să se bucure la vederea trofeului, fără să înțeleagă, așa cum a fost și cu fotbalul, că ei sunt acel elefant, fiecare om cu paiul lui invizibil sau cu s-o mai folosi astăzi pentru a se da viață morții, contând toți doar ca public plătitor și fiecare deloc.

Efectele alegerii lui Iohannis

Lansându-și candidatura la funcția de președinte pe Stadionul Național, domnul Victor Ponta a reușit o performanță unică. După ce le-a purtat ghinion atâtor sportivi, la meciurile cărora a ținut să asiste, și-a purtat și sieși.

Primele reacții din sport au apărut chiar în ziua turului 2 al alegerilor. Urmărind transmisiile TV, Victor Pițurcă a declarat că n-a mai văzut o asemenea înghesuială în fața unei porți românești de pe vremea când era selecționer. Continue reading