There are 33 posts tagged naţionala (this is page 2 of 6).
Am văzut meciul acesta de multe ori. În prima repriză, o mână de băieți cară mingea spre poarta adversă ca pe-o găleată plină ochi cu apă, atenți să nu o verse. Sunt lenți, crispați și se vede că nu au motivație. Uneori, te aștepți să-l zărești pe unul vorbind la mobil la un colț de teren. Avem vreo două ocazii, pe care vârful nostru le irosește ridicând lumânări, ducându-și apoi mâinile la cap ca şi cum chiar se aștepta să marcheze. Continue reading
Meciul cu Muntenegrul a fost sublim și mi-a redat speranțele în potențialul fotbalului nostru. Naționala României avea nevoie de Christoph Daum pentru un suflu nou.
Desigur, dumneavoastră credeți că glumesc. Vă asigur că nu. Să vă explic. Alte naționale pot juca prost într-un singur fel și doar în anumite ocazii; naționala României e singura selecționată din lume capabilă să o facă într-o varietate de feluri. Suntem, practic, inepuizabili, de la așezările crispate ale lui Pițurcă până la picturile rupestre ale lui Răzvan Lucescu ori la schemele de evacuare la incendiu ale lui Iordănescu, toate au fost etape necesare în devenirea noastră. Trebuia să vină Daum care să continue aceste experimente, introducând în ecuație un element important: aleatoriul. Continue reading
Meciul unei generații. Am auzit de prea multe ori această înșiruire flască de cuvinte creată de laboratoarele mediocrității din presă pentru ca ea să mai însemne ceva. Poate chiar aici e sâmburele răului: să ajungi să crezi că 90 de minute, fie și soldate cu o victorie, pot înlocui atâta amar de timp pierdut.
Meciul unei generații nu s-a jucat la Lyon, după cum nu s-a jucat nici în Ghencea, cu slovenii, în 2001, nici în meciul cu danezii din 2003, nici acum trei ani, în barajul cu grecii. Nu. Atunci doar au fost trecute pe răboj scorurile previzibile. Adevăratul meci al acestei generații și al celor vor urma se joacă în fiecare secundă, și, după cum se arată, suntem permanent conduși. Continue reading
Știți senzația aceea când îți drămuiești banii și aștepți ziua de leafă ca pe-o gură de oxigen, apoi, când vin banii, descoperi că totul se duce pe plata datoriilor? Așa e naționala României: ca un salariu mic, ce nu-ți permite satisfacerea plăcerilor, ci numai a necesităților.
O echipă care cade fizic în minutul 55 pentru că în prima repriză a consumat ceva mai multă benzină decât fusese prevăzut este o echipă care nu poate mai mult, orice i-ai face. În general, degeaba ne supărăm pe băieți: atâta pot și fizic, și tehnic. Sunt însă meciuri care se câștigă nu atât cu talentul de fotbaliști sau cu planurile tactice ale antrenorului, cât cu curaj și cu inimă. Sunt exact partidele între formațiile mediocre, cum sunt România și Elveția. Continue reading
Știu că unii lăcrimați deoarece Dodel Tănase n-a prins lotul României, alții pentru că Nea Puiu duce la Euro 2016 prea puțini închizători și prea mulți atacanți. Personal, mă oftic pentru că Maxim a rămas pe-afară. Fiecare-și are supărarea lui legată de echipa națională.
Dar acum, asta e. Pe ei îi avem, pe ei îi încurajăm, cu ei trecem de grupe. De ce spun asta? Pentru că sunt optimist pentru acest „european”. Eu zic că vom face egal cu Franța în meciul de deschidere, cel de pe 10 iunie. Cred că Elveția ne va bate după o partidă de mare luptă, dar că vom învinge apoi Albania și vom merge mai departe. Și din faza următoare ne poate ieși în cale, de ce nu?, Ucraina, cu care tocmai am jucat o partidă echilibrată. Continue reading
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
