in Recomandări

Documentare excepționale (I). „The Civil War” (1990), de Ken Burns

soldati4Este halucinant vârtejul în care a alunecat națiunea americană între 1861 și 1865. Secesiunea din 1861 a șapte state din Sud a dus la un război care a durat patru ani și în care și-au pierdut viețile între 620.000 și 750.000, mai mulți decât au pierdut Statele  Unite în cele două războaie mondiale împreună.

Sunt nouă episoade care durează ceva mai mult de zece ore. Regizorul Ken Burns n-a facut reconstituiri video cu actori profesioniști, pentru a obține un realism care ar fi diluat forța filmului; doar vocile, fotografiile epocii și cele scrise în scrisori ori în jurnalele ținute de participanți spun povestea. E ca un teatru de umbre impecabil pus în scenă, eroii fiind soldați obișnuiți, atât din Nord, cât și din Sud, dar și conducători. 

De pildă, generalul confederat Thomas Jackson, care și-a căpătat supranumele de „Stonewall” pe câmpul de luptă. Deși sudist, omul nu era un suporter al sclaviei. Avea o grămadă de superstiții: credea că dacă mânca piper avea să-l doară piciorul stâng și că dacă ținea un braț ridicat nu avea cum să-și piardă echilibrul. Sugea lămâi necontenit, chiar și în timpul luptelor. Era neînfricat și nemilos și a chinuit armatele Nordului prin raiduri ca nimeni altul, până când un glonț l-a nimerit din întâmplare.

Sau generalul Federației Ulysses S. Grant, cel care avea să fie în două rânduri și președinte al Statelor Unite, ori camaradul lui, generalul Williams Tecumseh Sherman, cel care a fost invitat să candideze pentru președinție, dar a refuzat. La înmormântarea lui Sherman, din iarna anului 1891, a luat parte și generalul sudist Joe Johnston, atunci în vârstă de 82 de ani, împotriva căruia Sherman luptase în multe bătălii. Când un prieten i-a atras atenția că s-ar putea îmbolnăvi stând cu capul descoperit în vântul cel rece, octogenarul Johnston i-a răspuns: „Dacă eu aș fi în locul lui Sherman și el într-al meu, nu ar sta cu capul acoperit”. Generalul Joe Johnston a murit, zece zile mai târziu, de pneumonie.

mte1oda0otcxnjk0nzg2mdyxSau generalul Robert E. Lee (foto), eroul Sudului înfrânt care ar fi putut la fel de bine, se zice, să conducă și armatele Nordului victorios,  a refuzat, după război, o sumă de 50.000 de dolari din partea unei societăți de asigurări doar pentru a-i fi folosite imaginea și numele. A acceptat, în schimb să fie directorul unui liceu din Washington, pentru un salariu anual de 1.500 dolari. De câte ori elevii lui defilau, Lee avea obiceiul să le strice ritmul, bătând pasul aiurea. “Să urmez cariera militară a fost cea mai mare greșeală a vieții mele”, spunea Lee.

Spuneam că fotografiile prin care e reprodus Războiul Civil în serial sunt tulburătoare. Totuși, prea puține au fost păstrate din acea perioadă și există o explicație pentru asta. În primăvara lui 1865, la terminarea conflictului, oamenii erau atât de sătui de moarte și de suferință, încât milioane de plăcuțe fotografice din timpul Războiului Civil au fost folosite la construirea serelor din sticlă. Astfel, în fiecare zi câte puțin, soarele a ars imaginile războiului până le-a distrus de tot, iar alte plante au crescut.

Nu cunosc o metaforă mai bună pentru uitare.

Serialul este și pe YouTube (primul episod, mai sus), dar poate fi cumpărat de aici. Anul trecut, la un sfert de veac după lansare, a fost restaurat digital în format HD.

Nota mea: 9,5.

Spune-ți părerea!