in Sfatul bătrânilor

Cele mai bune farse pe care le-am făcut (II)

Prima parte e aici.

laughing-face01Locul 1. Era prin 2000, moda chaturilor, mIRC, etc. Nu existau Facebook și Twitter, nu era nici măcar MySpace. Nici bloguri nu prea erau. Unele telefoane mobile mai aveau antene telescopice.

Într-o seară, eram la redacție și mă jucam cu un coleg pe calculator (istoria va consemna că era vorba de „Need for Speed” și că pierdeam). Lângă noi, un alt coleg – să-i spunem „Marcel”- se străduia să agațe fete pe un chat. Noi am lăsat jocul și ne-am tras la un calculator mai încolo, ne-am făcut rapid un cont și o biografie feminină perfectă – creația noastră tocmai fusese Miss Boboc la ASE, avea cam 1,80, brunetă, 92-60-90 – și am intrat în vorbă cu „Marcel”. Știam ce-i place omului nostru. N-a fost greu: avea bucurii simple. 

O paranteză. Întotdeauna atmosfera la Sportul românesc – Prosport – Gazetă a fost mișto: era caterincă la greu. Se mai organizaseră farse de genul acesta. Era trimis câte unul cu flori la coloane la Romană, pentru o întâlnire falsă, apoi un fotograf îl imortaliza așteptând inutil, cu buchețoiul în mână. A doua zi, găsea la redacție o falsă primă pagină a ziarului, cu poza lui ținând florile, cu titlu pe subiect (de pildă, „Singurătatea redactorului de cursă lungă” :) ) și știri la temă. Chiar și editorialul lui Ovidiu Ioanițoaia îi era dedicat celui păcălit (scris, bineînțeles, de altcineva).

În seara aceea, ne-am gândit să ducem poanta mai departe. Am sunat o prietenă – să-i zicem „Melania” – și am întrebat-o: „Melico, te bagi la o farsă?”. „Mă bag”. I-am povestit ce făcuserăm până atunci și ce rol urma să joace ea. Între timp, „Marcel” era deja avion prin redacție; îi chema pe toți cei din jur – inclusiv pe noi, cei cu care vorbea pe chat – să vadă pe cine agățase el. Tocmai atunci, fata i-a scris că l-ar invita pe la ea dacă el ar dori să vină. Atât i-a trebuit: omul a decolat să se pregătească de întâlnire.

Noi am luat o mașină cu un șofer de la redacție, încă doi colegi, dintre care unul era fotograf și am plecat la mine acasă, unde îi dăduserăm de fapt întâlnire. Pe drum, am cules și câteva sticle de vin. Când am ajuns, ne-am retras în bucătărie, cu sticlele de vin, iar „Melania” aștepta în camera cealaltă. Planul era ca fata să-l încurajeze spre dezechipare, să iasă spunând că merge să facă un duș, iar noi să apărem și să-i facem o poză.

Bun, apare omul, fata îl poftește înăuntru, începe vrăjeala, noi eram deja la a doua sticlă de vin, trăgând cu urechea dincolo. Din când în când, unul din noi îl suna de pe balcon – practic, de la trei metri  de el– și-l întreba: „Zi, mă, cum e? Merge? Faci treabă?”. „Da, mă, e ca și rezolvat, vorbim mâine”, răspundea el. Peste un sfert de oră, alt telefon: „Cum stai?”, „Bine, vorbim, sunt puțin ocupat” și tot așa.

Cum s-a terminat? Rău. S-a terminat vinul. Dincolo, omul nostru îi povestea fetei deja de două ore despre box. După juma de oră de stat pe uscat, am trecut dincolo și am aruncat prosopul.

Evident, „Marcel” ne-a zis că de fapt se prinsese și că de-aia abordase meciul atât de precaut :))) . Toți fac așa, ați observat?

ALTE IDEI DE FARSE

Robotul telefonic

Un fost coleg a făcut-o pe-asta, pe telefonul mobil de serviciu. Și-a înregistrat mesajul de robot al telefonului la modul următor: după ce suna de trei ori, intra vocea lui, dar nu zicea „Nu pot să vă răspund, lăsați un mesaj, … bla bla…”, ci, rar și apăsat, „Alo! … Alo da!”. După un pic de pauză, răstimp în care celălalt saluta, spunea și vocea lui: „Salut”. Și pauză lungă, răstimp în care apelantul se apuca să spună motivul pentru care a sunat, și vorbea, și vorbea …, până când vocea farseurului îl lămurea că e un mesaj înregistrat.

Poanta mișto a fost că într-o zi pe respectivul l-a sunat Ovidiu Ioanițoaia, cu o chestiune urgentă, și a intrat robotul. După ce și-a dat seama că a vorbit la pereți vreo două minute, … mă rog, a doua zi colegul nostru și-a înregistrat un mesaj obișnuit.

farsa02Folia cu bule

Puneți o fâșie de folie cu bule sub colacul WC-ului. Când se va așeza cineva, se va auzi un zgomot care-l va face pe respectivul să sară un metru în sus. Se poate face și cu o goarnă fixată cu scotch sub scaunul de birou cu amortizare.

Ecranul „nebun”

Dacă laptopul sau PC-ul are instalat Windows, clic dreapta pe desktop și selectați „Screen resolution”. Se deschide o fereastră de Settings. Schimbați opțiunea de „orientation” la „landscape (flipped)” și ecranul se va întoarce cu susul în jos, iar mouse-ul se va mișca invers.

Hârtia igienică vorbitoare

hartia-vorbitoarePe asta chiar o voi face. Un sul costă doar 15 dolari (mulțumesc, Alexandru!). Stai liniștit pe budă, căzut pe gânduri și, brusc, lângă tine se aude o voce :) .

Săpunul etern

Ungeți săpunul cu un strat de lac de unghii transparent, apoi lăsați-l în suportul lui. Victima va încerca inutil să se spele pe mâini și nu va înțelege de ce săpunul nu face spumă.

Farsa cu „omul invizibil”

E mai veche, din păcate imposibil de reprodus, dar nu puteam să n-o postez, just for fun. Unii n-o știu.

Copertele false de cărți

Și asta e de făcut, pentru a studia reacțiile oamenilor din metrou. Superb. Coperta de la secunda 50 e cea mai tare :) .

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.