in Recomandări

Documentare excepționale. The Secret Life of Chaos

Nu știu dacă urmăriți documentarele produse și difuzate de BBC și prezentate de Jim Al-Khalili, care s-a născut în 1962 în Bagdad și este profesor de fizică la Universitatea din Surrey. Sunt vreo zece astfel de documentare, dintre care am ales două, care mi-au plăcut foarte mult.

Primul este The Secret Life of Chaos (2010). Este un documentar fascinant despre „comportarea” naturii și despre despărțirea lumii științifice de determinismul newtonian, care stipula că lumea este un imens și complicat mecanism a cărui evoluție poate fi totuși prevăzută.

Ei bine, nu poate fi prevăzută: cât am fi noi de deștepți, ceea ce ne înconjoară e mai „deștept” și e capabil să ne surprindă. Primul care a cercetat chestiunea a fost Alan Turing (cel ce a „spart” codurile flotei germane, dacă ați văzut The Imitation Game), care căuta să ofere o bază matematică inteligenței umane. El a plecat de la un fenomen denumit morfogeneză: la început, toate celulele dintr-un embrion sunt identice, apoi, fără coordonare și fără a avea rațiune, încep să se diferențieze. De unde „știu” ele să devină piele, creier sau alte organe? La fel, cum „știe” nisipul să se organizeze în dune sau păsările în stoluri din zeci de mii de indivizi? Turing a dat o primă expresie matematică autoorganizării sistemelor biologice. Da, ați citit bine: a găsit expresia matematică a unui proces biologic.

Cam în același timp, rusul Belusov, cercetând cum e absorbit zahărul de organism, a observat că există sisteme chimice care se comportă haotic. Aceste lichide, fără intervenție din afară, se autoorganizează în forme variate, imposibil de prevăzut, după modele superbe (foto dreapta).

Ceea ce înseamnă că natura nu funcționează neapărat după reguli precise, ci este capabilă să genereze haos. Și frumusețe, aș adăuga, căci The Secret Life of Chaos, care continuă povestea haosului prin incursiuni în meteorologie, zoologie, optică și modele computerizate, e și unul dintre cele mai frumoase – în sens estetic – documentare pe care le-am văzut vreodată, având și o coloană sonoră superbă (Philip Glass).

Documentarul poate fi urmărit aici.

Dacă sunteți interesați de subiect, primiți și un bonus.

Nota mea: 9

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Prima chestie (off topic): excelent blogul (atât de bun încât mi-e frică să-ţi cumpăr cartea). Plin de un umor „occidental” care-mi relaxează creierul. A doua chestie (oarecum on topic): fără să par islamofob (nu sunt decât într-o măsură medie dacă pot spune aşa), mă miră totuși alegerea BBC asupra prezentatorului documentarului. Mă rog, observaţia mea poate părea deplasată dar ……….. parcă politica postului este prea evident orientată „progresist” ceea ce poate avea un efect contrar.

  2. Urmaresc si eu cu placere documentarele de pe canalele de profil, si observ cu mai mare atentie in utlimul timp ideologia care sta in spatele lor, respectiv ideologia darwinista;
    darwinismul are nenumarate hibe, prea multe ca sa fie considerata o teorie, ea find mai degraba o ipoteza ideologica;

    In ceea ce priveste „generarea haosului de catre natura”, sa nu uitam principul al doilea parca, din fizica, privind cresterea entropiei intr-un sistem inchis. Asadar, dezordinea creste.
    Afirmatia din text privind sistemele chimice care se organizeaza ar contrazice acest principiu.

    Nu mai comentez mai departe, e mult de vorbit pe tema asta.

    Observatia mea legata de stiinta e ca ea are in spate o anumita ideologie, desi ar trebui sa fie obiectiva. Din pacate, rar mai vad obiectivitate pe canalele media, in aceasta privinta.

    bogdan

  3. @Alex:

    Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru că urmărești blogul meu. Nu trebuie să-ți frică de o carte, mai ales că emult mai bună decât textele de pe blog.

    Ce înseamnă „islamofob într-o măsură medie”? Poți detalia?

    Cât despre alegerea lui Al-Khalili, omul își face foarte bine treaba: e profesor de fizică cuantică, stăpânește „materia”, e telegenic, are spirit, umor și autoironie, ce altceva i-ar fi trebuit? Să-l cheme John Smith?

  4. @bogdan:

    Nu cred că darwinismul e o ideologie, aș zice că e o teorie. Nu știu la ce referi când spui că „știința are in spate o anumita ideologie, desi ar trebui sa fie obiectiva”.

    În ceea ce privește domeniul cuantic, de la „coborârea în subatomic” de acum un secol, de la Bohr încoace, lucrurile au devenit fermecător de abstracte, pentru că nimeni nu mai poate spune „de ce e așa”, ci „nu se poate demonstra că nu e așa”. Seamănă cumva cu modul în apofatic care l-au definit Părinții Bisericii pe Dumnezeu: putem spune doar ce nu e Dumnezeu.

    Poate de-aia îi și zice bosonului Higgs „particula lui Dumnezeu”.

  5. Asa credeam si eu, pana cand mi-au picat niste carti in mana (daca te intereseaza iti fac cadou). Odata fiind atent la acest subiect, am inceput sa remarc ideologia prezenta pe canalele de stiinta.
    Le urmaresc in continuare, imi plac ft mult, dar acum sesizez aberatiile si incerc sa culeg ce ma intereseaza. Nu e acum spatiu sa iti detaliez aberatii spuse de biologii de pe BBC, de ex. (mi-a venit in minte ultima enormitate spusa pe post – confuzia clasica intre adaptare la mediu si evolutie).

    Ma refer la faptul ca orice om are o credinta / ideologie anume, spune-i cum vrei, iar acest lucru influenteaza totul, inclusiv abordarea stiintifica; si eu ma refer aici la oamenii de buna credinta.
    S-a facut un experiment de catre niste americani parca, prin care demonstrau, la nivel cuantic, subcuantic, habar n-am, ca experimentatorul influenteaza experimentul; acesti doi poli nu sunt independenti unul de altul.

    Nu mai discut de stiinta ideologizata de totalitarisme (comunismul de ex.), unde trebuia sa demonstrezi ce dorea partidul. Aia nu mai e stiinta. (desi, daca cercetezi un pic vei vedea ce s-a potrivit darwinismul urmatoarelor ideologii: colonialism, comunism, umanism).

    Daca te uiti la declaratiile unor mari biologi, declaratii spuse in diverse contexte, congrese, articole, vei remarca adeziunea apriorica a acestora la darwinism / evolutionism. Si atunci tot ce vor face este sa caute dovezi in acest sens.
    E ca in bancul cu optimistul si pesimistul cand se uita la sticla pe jumatate goala; fiecare se uita la ce vrea / ce crede / ce simte.

    Nu se poate demonstra nici creationismul, nici darwinismul, intrucat, stiintific, ar trebui sa repeti evenimentele, evident imposibil. Ambele sunt acceptate prin credinta.

  6. Islamofob într-o măsură medie = oscilarea între „nu toţi sunt la fel şi ar trebui înţeleşi cu o altfel de măsură decât cea europeană” şi „a naibii pielea pe ei, au mai pus o bombă”.

  7. Teoria asta a haosului imi da sperante: inseamna ca daca vom aveam fotbalisti selectionati aleator de selectioneri aleatori vom putea castiga cupa mondiala! Singura problema ar fi timpul, dar imi permit sa astept. :)

  8. Cu întârziere îți calc pragul casei, dar mi-am adus aminte acum… așa că nu am ezitat. Ți-am citit blogul de la începuturi.
    Recomand cu căldură și ”Order and disorder”, tot cu Jim Al Khalili. Are, însă, doar două părți: energia și informația…