Șapte comedii negre bune și puțin cunoscute

Comedia neagră e acel gen în care sunt luate în balon subiecte considerate tabu în societate. Vă prezint câteva pelicule destul de puțin cunoscute, în care umorul merge foarte departe.

1, 2, 3. Orice listă cu tragicomedii începe, pentru mine, cu acestea trei. Sunt filme de geniu, dintr-acelea pe care trebuie să le vezi cam o dată la doi ani, căci au rămas și vor rămâne etern proaspete.

4. Harold and Maude (1971). E o peliculă cu mult înaintea vremurilor sale. Regia îi aparține lui Hal Ashby, cel care a făcut și The Last Detail, despre care am scris aici. Harold (Bud Cort) este un adolescent singuratic obsedat de moarte, care își înscenează diferite forme de sinucidere și care participă la înmormântări pentru a trăi fiorul dispariției fizice. La una dintre aceste înmormântări o întâlnește pe Maude, o octogenară, care frecventează aceleași evenimente. Între cei doi se leagă o stranie prietenie, ca între doi exilați de normalitate. Harold and Maude a fost un eșec la capitolul încasări, dar, treptat, a devenit un film-cult și a început să aducă profituri începând din 1983.

Bud Cort a cerut sfatul lui Robert Altman dacă să accepte rolul lui Harold. Altman i-a zis să aibă grijă, căci ar putea ajunge  să fie distribuit numai în astfel de partituri. Din acest motiv, Cort a refuzat mai târziu să-l joace pe Billy Bibbit în One Flew Over the Cuckoo’s Nest (1975), iar cariera lui de actor s-a cam dus în cap.

Ashby ar fi vrut să existe și o scenă de amor între cei doi, dar cei de la Paramount (de fapt, actrița Ali MacGraw, soția de atunci a șefului de la Paramount, Robert Evans) au respins ideea.

Și încă un element interesant: Harrison Ford, tâmplar la acea vreme, a făcut niște decoruri pentru acest film.

5. The Art of Negative Thinking (2006). Cu greu poți găsi un film mai incorect politic decât acesta. Cele mai multe personaje sunt persoane cu dizabilități. Geirr a suferit un accident de mașină care l-a trimis în scaunul cu rotile, dar banii din despăgubire l-au făcut un om bogat. Marte este într-o stare și mai proastă după ce a căzut de la înălțime, iar soțul ei, care trebuia să-i țină coarda de asigurare, n-a făcut-o. Asbjorn avea o companie, dar a dat faliment și a suferit un atac cerebral, după care soția l-a părăsit pentru fratele lui. Galeria de personaje cu probleme e chiar mai mare. Toți se strâng la locuința primului, sub conducerea unei femei autoritare și arogante, pentru o ședință de gândire pozitivă.

Lucrurile scapă însă rapid de sub control. Există chiar și o scenă de amor geriatric în scaunul cu rotile.

6. The Perfect Host (2010). Filmat în doar 17 zile, cu un buget de numai 500.000 dolari. Sunt două personaje principale: un hoț, care tocmai a dat spargere la o bancă, și Warwick (o gazdă amabilă și primitoare, rol interpretat magistral de către David Hyde Pierce, pe care l-ați văzut, poate, în serialul Frasier), unde acesta nimerește, fugind de poliție. Între cei doi începe un joc de-a agresorul și victima și nu știi care în ce rol este, căci filmul are foarte multe întorsături de situație, mai ales în ultima parte.

7. Four Lions (2010). Încă de la primele secunde eram pe jos de râs: niște teroriști înregistrează un film în care amenință cu un atentat, dar mitraliera pe care cel filmat o ține în brațe e prea mică și-l face să se simtă ridicol. Lansat la numai cinci ani de la atentatele cu bombă din metroul londonez, este un film curajos și extrem de hazliu, care îndrăznește să ironizeze una dintre cele mai mari temeri ale publicului occidental: teroriștii născuți și crescuți în Vest. Șeful celulei de jihadiști inepți este Omar (Riz Ahmed, pe care l-ați văzut în The Night of).

Regizorul  Christopher Morris a lansat o strângere de fonduri, trimițând mailuri cu titlul „Funding Mentalism”, în care făcea apel la fani să doneze între 25 și 100 de lire pentru a face filmul, promițând în schimb posturi de figuranți. Și ce ușor putea rata acest film, cu un asemenea subiect! Dar nu se întâmplă, este o satiră devastatoare nu numai la adresa jihadiștilor, dar și a poliției și a societății englezești.

Acesta e doar prima parte a textului. Pentru partea a doua există un loc liber pe listă, de aceea vă rog să faceți propuneri.