in Filme, Oscaricale

Phantom Thread. Fascinanta luptă dintre femeie și bărbat.

În această epocă, în care părem să vedem doar ce separă sexele și să ne concentrăm asupra paielor din ochii celorlalți, trebuie să vedeți acest film. E despre oameni. Nu există un film nominalizat care să vorbească mai bine despre noi și merită cu prisosință premiul cel mare. 

Când îl urmăream, mi-a venit de multe ori să strig #Metoo, căci m-am recunoscut în multe din cele ale  personajului interpretat de Daniel Day-Lewis (chiar și în ceea ce privește talentul într-ale croitoriei :) ). Aici sunt toate țâfnele noastre masculine, înfoierea de cocoși, siguranța noastră că suntem buricul pământului, că toate zgomotele sunt produse numai să ne enerveze pe noi. Aici e și discreția feminină, reziliența, încăpățânarea, tăria.

Un croitor celebru, Reynolds Woodcock, dedicat până la obsesie muncii sale, cunoaște într-o zi o tânără chelneriță. Se îndrăgostește de ea și o aduce în conacul unde munceau în tăcere, pradă poruncilor și toanelor sale, zeci de cusătorese. Relația lor evoluează într-o înfruntare ca dintre o picătură de apă și-un perete de piatră. În casa aceea, totul gravitează în jurul soarelui masculin; ea este ca luna, misterioasă, cu o față ascunsă vederii. Personajul-cheie e însă sora lui Reynolds, interpretată de Lesley Manville. Apropo, dacă englezoaica nu ia Premiul Oscar pentru rol secundar feminin, nu există dreptate pe lume!

Phantom Thread e lucrat exact ca o rochie fină, cu mesaje secrete ascunse în tiv și cusături mascate. Fiecare vede alte nuanțe, în funcție de cum cade lumina. O prietenă îmi spunea că a decelat un joc erotic între soție și cumnată. Eu  nu l-am văzut, dar eu sunt bărbat, deci aproape orb :) . Altcineva spunea că amândoi, soțul și soția, știau de la bun început tactica celuilalt, dar că era un fel de joc asumat între ei (nu vreau să dau spoilere, e prea frumos filmul să vă stric vizionarea).

Daniel Day-Lewis nu e o surpriză, ar fi un actor mare și dacă doar s-ar spăla pe dinți. Dacă acesta e ultimul lui rol, după cum a anunțat, atunci e mare păcat. Cum a văzut-o însă Anderson pe luxemburgheza Vicky Krieps, perfectă în rolul soției? Faptul că Vicky nu a fost nominalizată pentru rol principal feminin e o mare nedreptate, în timp ce, de la un timp, Meryl Streep primește aceste cadouri doar pentru că e Meryl Streep.

Lui Paul Thomas Anderson ideea filmului i-a venit când era bolnav la pat, soția lui îl îngrijea, iar ea i-a aruncat o privire tandră și plină de iubire cum n-o mai făcuse de mult. S-a muncit cu minuție pentru aducerea și traducerea acestui sentiment pe marele ecran. Spre a dobândi relația de pe ecran, cu șase luni înainte de începerea filmărilor, Manville și Day-Lewis s-au împrietenit. În schimb, Vicky Krieps l-a cunoscut pe Day-Lewis în chiar ziua începerii filmărilor, când a aflat că trebuie să folosească numele personajului când i se adresează.

E o peliculă delicată, profundă și complexă. În felul ei, un thriller, căci te ține cu sufletul la gură. Are și ceva comic – așa cum fiecare căsnicie are -, dar în primul rând e un film de dragoste cum nu s-a mai făcut de mulți ani. Vorbește despre acea tandrețe aspră a femeii care iubește, ce nu poate fi stăvilită și pe care niciun film până acum n-a explorat-o așa de bine.

Phantom Thread e nominalizat la șase categorii: filmul anului, rol masculin principal (Daniel Day-Lewis), rol feminin secundar (Lesley Manville), regie (Paul Thomas Anderson), coloană sonoră și costume.

Write a Comment

Comment

  1. Pai e vorba de pee tee care e proper nu ca alti mascarici rasuflati de la minciuna numita hollywood . Plus day lewis care e unic . Pe asta tre sa-l vad si eu .

  2. am vazut filmul la indemnul tau, Adrian ;)…as spune ca e brici! ca nu am prea vazut adjectivul asta pe aici….dar o droaie de premii le vor lua filme despre minoritati sexuale , treburi rasiale, etcasta e parerea mea, la Oscar e ca la Eurovision…putine si rare tangente cu Filmul.