Era o mustaţă de om cu nume simfonic, de nici un metru şaizeci, căruia batista înnodată pe creştet aproape că-i dubla greutatea, însă lui Dorando Pietri, plăcintar din regiunea Emilia-Romagna, îi cânta în piept o întreagă orchestră.
Pe 24 iulie 1908, a atacat “andante” uvertura maratonului olimpic din Londra, crescând pe parcurs ritmul la “allegro”. La kilometrul 32, când a trecut pe locul doi, alămurile interioare susţineau un tempo “vivace”, iar cu 2,5 kilometri înaintea finalului, un Dorando “molto vivace” l-a depăşit pe liderul cursei. Apoi, instrumentiştii au tăcut pe rând şi, la intrarea pe stadion, italianului îi sufla în piept doar curentul de aer al ultimei foi de partitură întoarse pe stativ.
Ce a urmat a fost Chaplin avant la lettre. Epuizat şi derutat de strigătele celor 75.000 de spectatori, micuţul mustăcios a luat-o clătinându-se în direcţia greşită. “Nu pe acolo!”, a urlat tribuna şi Dorando a căzut pentru întâia oară, fiind prins în braţe de doctorul întrecerii. Îşi va fi amintit în acele clipe de prima cursă, disputată la 19 ani, când, în salopetă de lucru şi pantofi, a ieşit din atelierul în care lucra ca ajutor de cofetar şi s-a aşezat la start, trecând apoi primul linia de finiş înaintea unui celebru alergător italian. Ori de abandonul cauzat de epuizare din 1906, de la Olimpiada din Atena, când conducea cursa şi avea 5 minute avans.
Va fi auzit în minte vocea mamei: “Dacă nu vei putea învinge, cedează”, dar şi pe cea a omului din tribune, care, în tăcerea coborâtă brusc peste stadion, a strigat: “Pentru Dumnezeu, opriţi-l! Moare!”, cuvânt care a trecut apoi din piept în piept şi poate că tocmai acest “Moare!” l-a făcut să se trezească la viaţă, pentru că tot timpul cursei îşi repetase în cap “Vincerò o morirò”, victoria pe stângul, înfrângerea pe dreptul, deci nu trebuia decât să calce pe moarte încă 334 de metri, adăugaţi de organizatori traseului normal pentru a aşeza linia de finiş în faţa Reginei. Aproape fără puls, plăcintarul i-a străbătut căzând de alte trei ori, fiind de fiecare dată repus pe picioare ca un copil ce învaţă să meargă.
Şi până la urmă nici n-a învins, nici n-a murit. Deşi a rupt cu pieptul panglica, sprijinul primit i-a adus descalificarea, iar Dorando Pietri s-a ales doar cu o cupă simbolică de la o regină ce se simţea uşor vinovată.
Notă: despre Dorando Pietri mai puteţi citi aici, aici şi aici.
multumim adrian foarte multa pasiune era inainte si respect pt sportivi,desi filmuletul arata drama lui si pierderea medaliei mi-a placut gestul reginei…
Va dati seama? Vorbim de aceeasi distanta parcursa in timpul unui maraton ca si in ziua de azi insa fara medicamentatia si alimentatia de care au parte atletii in prezent. Fara sa minimalizez efortul maratonistilor de acum (cum as putea?!), cred ca e imposibil de imaginat efortul depus in timpul unei curse acum 100 ani.
Locuiesc in Parma, la 30 de km de Carpi, unde a trait Dorando. Vecinul meu, cand m-a vazut facand jogging, m-a intrebat daca vreau sa ajung ca Dorando :). Asa am aflat si eu de acest exceptional atlet. Pentru ei e deja o legenda. De fapt in reguinea Emilia-Romagna majoritatea scolilor de atletism se numesc Dorando Pietri.
Dupa cum se vede si in videoclip, statuia lui din Carpi are chilotii rosii :)
De la primul rand aceasta poveste mi-a amintit de Maria Cioncan,impresionant,la videoclip e poate pre putin sa spun felicitari,sunteti grozavi,pt ca ati alaturat filmului cu Dorando si pe ceilalti medaliati,cei mai multi Atena 2004,ca si Maria,multumesc din suflet AG.
Am citit in copilarie povestea asta, intr-o carte despre JO, al carui nume nu mi-l mai aduc aminte… Sunt peste 20 de ani de-atunci.
E cel mai frumos text din serie. Fix pe inima mea.
http://www.youtube.com/watch?v=dw2dKU59aFs
Am vazut azi ultimul (sau cel mai recent) film cu Peter O’Toole: “Dean Spanley” (r.Toa Fraser 2008). Umor englezesc, viata vazuta de un caine. Bestial.
gagriele adersen m-a terminat prin ambitia ei ,ne-ati adus aminte de olimpiada din 1984 ,nu pot uita cand delegatia romana a intrat in stadion ,ce primire au avut si ce flota sportiva am avut ,ma gandesc acuma cui guvern sa-i multumim ??? cati sportivi am avut si cati mai sunt astazi!!!!!
mag
L-au bagat la Mall?
AG:
Da, cauta-l.
waw am vrut sa scriu gabriela ,iertatima ..cred ca e cazul sa-mi iau ochelari ..scuzatima
…parca ar fi Craiova noastra care castiga si este retrogradata in B!, cu Napoli demisionat aiurea!
da si ma uit intr-una si nu ma satur…multumim adrian
Multumesc, domnule Georgescu, pentru aceste pastile de istorie a sportului. Prea putini cunosc, prea putini sunt interesati… Keep up the good work!
@marius ai dreptate,in ultimul timp am ajuns la concluzia ca nu mai au incredere in atleti ,dupa o anumita performanta se aude ca iau gasit dopati poate din aceasta cauza nu sunt mediatizati ?? :( pt olteni si iubitori de atletism..Nuta v-a avea un maraton si ii doresc multa bafta ,pusei,si celor 3 atlete care au maine o distanta de 10 km !!! ;) asa ca au fetele concurs greu …hai romania :)