Mult timp a stat pe o canapea, dorindu-şi ca îngerii să coboare şi să-l ia. Dar nu erau îngeri, doar voci, gânduri şi imagini se năpusteau asupra lui, aruncându-şi fructele dulci-otrăvite peste cîmpul păzit de-o sperietoare înfricoşată.
În 1996, Stuart Baker-Brown a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. Ani la rând, nu a purtat ceas, nici n-a suportat vreunul în preajmă, „simţeam că timpul m-a uitat, că nu am niciun rol în trecut, prezent sau viitor”. Pe străzile Londrei, magazinele se preschimbau sub ochii lui în prăvălii din secole trecute, iar vântul suflând printre frunze îl făcea uneori să plângă în hohote, de teama extratereştrilor care urmau să apară.
În 2001, un nou medicament i-a îmbunătăţit starea şi atunci s-a decis să urce pe vârful Everest, înfruntând nu doar un munte, cel mai înalt, al tuturor, ci şi propria Golgotă. Era, probabil, un tablou ciudat: un om de 160 de kilograme, urmat de doi şerpaşi şi de zeci de năluci, într-o ascensiune ştiută de toţi ca fiind imposibilă.
A făcut o a doua încercare în toamna anului 2008, când, pentru a putea respira, şi-a înjumătăţit doza de medicamente. A văzut zei de piatră încruntându-şi sprâncenele de gheaţă înspre el, un vultur bărbos i-a dat nesfârşite ocoluri şi, stând în cort, la 6.000 de metri, simţea cum leopardul zăpezii îi pândeşte somnul. A urcat, sperând că în vârful acestei lumi toate realităţile – a lui?, a celorlalţi?, a nimănui? – devin una, pe care s-o parcurgă liniştit, rotindu-şi privirea într-un cerc nesfârşit, …
… asemenea cercului pe care secundarul ceasului din bucătăria domnului Baker-Brown îl bate azi cu pasul uniform, al lui, al celorlalţi, al tuturor.
Notă: Tabloul de mai sus îi aparţine lui Stuart şi se intitulează “Muntele Schizofrenia”. Dedesubt este un extras din filmul “A Tale of Two Mountains”, realizat de colegul de expediţie al lui Stuart, Martin Birdland.
Despre Stuart Baker-Brown mai puteţi citi aici, aici, aici şi aici.
„toate realităţile – a lui?, a celorlalţi?, a nimănui? – devin una-nu cumva e vorba de ALE LUI, ALE CELORLALTI, ALE NIMANUI?! ALTMINTERI, UN TEXT SCRIS CU TANDRETE SI CANDOARE! SALUTARI, AG!
cantona
Nu. E corect asa. Salutari.
Si…a reusit cucerirea?
superb ca de obicei…
10.
(fiind vorba de realitati,e „ale”.daca era vorba de lume ar fi fost „a”)
Alex
Nu. S-a oprit pe la 6.500 de metri, parca. Medicamentul pe care-l lua ii cauza o mica insuficienta respiratorie. A renuntat la jumatate din doza si a avut halucinatii, deci n-a putut sa renunte la toata doza.
hai Sportul!
Nu. Este o enumerare, iar virgulele au rol de „si”, nu de „sau”.
frumos scris.
In rest, AG, nu te mai pot citi din reader. numai eu am problema asta?
e corect cum a scris AG. Nu poti sa spui despre mai multe realitati ale unei singure persoane. E vorba de 3 realitati: una a lui, una a celorlalti si una a nimanui. Cititi cu atentie textul inainte sa va aruncati in critici!
da bai, criticilor nestiutori. insasi dorinha mi-a confirmat corectitudinea enumerarii :P :)
Bai Adrian, mai da’o-n ma-sa. Esti dat naibii ! :P
Ce poveste…..si ce munti….semeti. Impresionant.
asemanator cu John Nash, dupa care s-a facut si filmul „A beautiful mind”
Codru
Ce e aia reader?
offf cantona cantona
Ei, uite, oameni care demonstreaza ca putem spera si noi :)
Foarte optimist textul (si scris cu duiosie).
Boala e tare ciudata, multi artisti celebri au fost bantuiti de nalucile ei.
salutari la toata lumea ,impresionate imagini si bine-nteles ,descrierea ,defapt cum ne-a obijnuit AG , am o intrebare.. de ce la aceasta boala ,ei au impresia ca-i urmaresc extraterestri sau securitatea ??? :(
@AG
Reader-ul e un site (sau o facilitate, nici nu stiu cum sa-i zic) unde poti sa iti pui laolalta mai multe abonamente la feed-urile RSS ale blogurilor pe care le citesti. Pe scurt, in loc sa te duci tu la fiecare blog si sa vezi daca a mai aparut ceva nou, vin blogurile la tine in Reader.
Eu unul folosesc Google Reader si da, am aceeasi problema de cateva saptamani, nu mai pot sa-ti citesc posturile direct de acolo, imi apar numai titlurile, iar in loc de text, un spam in engleza („order cheap pumilcort online” sau ceva de genul asta).
esti praf bai
Muntele Schizofreniei e asemenea unui vulcan,trebuie sa erupa pentru a putea dormi.Impresionanta povestea celor doi munti,scrisa de tine,AG,nu puteai decat sa fi profund.
cs
Oare de ce ar trebui sa diagnosticam mereu persoanele care poate ca vad mult mai departe decat noi, care cred eu ca au simtul sacrului…
Da, e o poveste care ne da speranta…e povestea unui om care gaseste puterea de a se desprinde de nimicnicia sortii lui, pecetluita de noi, ceilalti…
Uimitor tabloul, rece si incandescent…
AG foarte bine conturate imaginile multiplelor realitati…traseul discursului reuseste sa ne poarte prin toate dimensiunile spatiale si temporale din chiar perspectiva eroului…avem tot dreptul sa/l numim erou :)
@Sabina
Frumos spus povestea celor doi munti
Eu nu prea am inteles, cine e Baker asta? Vreun fost sportiv de performanta? Si daca da la ce sport?
ai incercat sa exagerezi un pic cu alea 160 de kilograme. omu abia daca are 100. probabil varsta lui la acel moment e mai relevanta. si un background. dar scrisul e ca de obicei…iute si pipera…(asa apare in mozilla in tab) ;)). deci oricum o dai si oricat ti-ar pasa de sport, tot la becali ajungem.
alex
Monser, ai cateva surse la sfarsitul articolului. Citeste-le, te rog. 160 de kile avea in timpul primei expeditii, asa cum reiese si din text.
tetelu
Pai, iti zic eu de ce, sunt dealer de punilcort :D
… si-l dau si ieftin.
AG
La ce pret il dai? E inclus si trasportul? Si ce-i ala punilcort?
corect e pumniincort, un tratament naturist pentru dureri de spate, insomnii si altele :D
malasuerte
Multam. Eu ma gandeam ca e vreun produs nou pt marirea sanilor. Deci e neinteresant.
Buna ziua. Mereu uit, cred ca ma paraseste memoria.
nico
salut
tratamentele naturiste au rezultate nebanuite :)
malasuerte
Daca spunea altcineva nu credeam, dar pe tine te cred. Am sa-i recomand produsul unei prietene. A incercat cam de toate si nimic nu are efectul dorit.
Hai sa incerc si eu sa rad. :) :)
salut mala!
long time no sea :D only mountains
nico
astept detalii in august :D
judge
bai, m-ai dat de gol,tre sa schimb muntele acum
salut :D
malasuerte
Promit ca le primesti. Chestia cu prietena e adevarata. E o poveste foarte amuzanta dar nu indraznesc sa o scriu aici. Tre sa ma limitez si eu, altfel ma vorbeste lumea de rau si nu-mi place :)
Iti dai seama ca o femeie nu are dreptul sa glumeasca pe un blog barbatesc. Ce naiba?! Nu se cuvine.
nico
mi se pare corect :D
malasuerte
Serios, si mie mi se pare corect sa dispar de pe aici. Lumea de pe aici mi se pare prea serioasa si prea intelectuala. Eu prefer umorul si ma bucur de viata. Cu cat mai simpla cu atat mai bine. Ma simt deseori aici pe blog la fel cum ma simteam acum vreo 20 de ani in satul natal. Indrazneam sa ma imbrac in pantaloni scurti vara, si sa ies in strada sa joc tenis cu baietii, Bunicile prietenilor mei aveau mari probleme cu faptul ca eu ma imbracam atat de sumar (si bunica mea de altfel) si in loc sa stau sa gatesc si sa spal vasele, asa cum se cuvine sa faca o fata la tara, eu jucam tenis si le corupeam nepotii sa mearga cu mine la rau la baie sau organizam petreceri. Cand ma vedeau bunicile lor ca apaream, si intrebam unde le sunt nepotii, imi spuneau: nu-i acasa, ce vrei de la el? Simplul fapt ca eu ma imbracam cum voiam, si ca in loc sa stau sa spal vasele, jucam fotbal, tenis si le confruntam cu ceea ce spuneau ma facea persona non grata. Acelasi sentiment il am si aici de multa vreme. Chiar cred ca netul nu e nimic pt mine, si am uneori impresia ca ii alung cititorii lui AG de pe blog. Eu doar ma bucur de libertate. Ca sa fiu sigura ca te pot contacta am sa-l rog pe AG sa-ti dea adresa mea de mail. Iti dai seama ce ar spune lumea daca as cere-o eu pe a ta. :)
Trimiti un mail si vorbim.
AG
Vrei sa-i dai te rog adresa mea de mail lui malasuerte? Te rog. Multumesc anticipat.
Pe de alta parte, blogul asta a fost pt mine o adevarata „encounter” terapie si mi-a prins bine. :)
salt nico ,tocmai i-am scris fetei o pagina si am cam certat-o ,intodeauna inaite de concursuri are cate ceva de terminat hhhh i-am zis de dulce si yancheului ca m0am saturat ,cred ca daca eram acolo ii alergam cu tocatorul care l-au primit cadou la nunta,nico defpt ce vroiam sa-ti spun,intorcanduma pe aceasta pagina pt ca nu mai aicea mai zambesc ..in caracter semanam numai ca tu esti mult mai ambitioasa , si daia realizezi multe lucruri frumoase ,prin 92 ma ruga un prieten de familie daca vreau sa ma angajez in politie ,eu stiind ce salarii de mizerie erau am refuzat si il rog savb cu sotia lui pt primirea celor mici la gradinita,el..a da sigur dar te rog nu te duce astazi ca am lipsit de acasa si sa nu fie o confuzie ,waw ma uit la el lung si rade,si de atuncea am ocolit confuziile.
Un gest de curaj sau de inconstienta? de inconstienta.
cam offtopic:cum sa aiba 160 de kg si sa mearga pe everest?adica persoanele ‘antrenate’ cu care era nu cred ca erau de acord sa il ia tocmai pe everest fara sa fie intr-o conditie fizica buna(pe langa faptul ca era schizofrenic).
adica’bah hai maine pe everest’ ‘da,gata’
You made my day…!