Steve Davis (stânga) și Dennis Taylor după finala din 1985
Era deja 8-0 la partide pentru celălalt. Aşezat pe scaun, cu ochelarii puşi parcă invers pe nas (de fapt, special confecţionaţi pentru a vedea întreaga masă în timpul loviturii), Dennis Taylor părea o bunicuţă picotind cu croşeta în mână. La masă ajungea mai rar decât un chelner indolent şi răsturna imediat sosul, după care Steve Davis îşi ducea iar arma cu lunetă la ochi, trimiţând bilele spre buzunare. Scorul nu mira însă pe nimeni: englezul câştigase 3 din ultimele 4 turnee finale de CM, în timp ce nord-irlandezul se afla la cel de-al 13-lea asalt nereuşit.
Apoi, în cea de-a noua partidă a finalei CM de snooker din 1985, Davis a greşit o bilă uşoară şi „bunicuţa” a înviat, aducând scorul la 7-9, … şi s-a făcut 11-11, … 15-17, … 17-17. Figura lui Davis devenise o pungă de hârtie, Taylor se mişca de parcă s-ar fi aflat în apă până la genunchi. Davis a „spart” în partida decisivă şi, peste o oră, încă mai erau patru bile pe masă.
Aflat la lovire, Taylor avea nevoie de toate pentru a câştiga. A riscat, bila albă a parcurs un întreg continent verde înainte de a o împinge în buzunar pe cea maro, apoi nord-irlandezul a rezolvat ecuaţia de culoare albastră şi pe cea roz. Era 62-59 pentru Davis, iar Taylor pierduse poziţia la bila neagră, care urma să hotărască învingătorul. Trecuse de miezul nopţii, însă erau 18,5 milioane de oameni în faţa televizoarelor, audienţă pe care BBC2 n-a mai atins-o nicicând. Feriboturile care traversau Canalul Mânecii erau blocate, pentru că şoferii nu puteau fi urniţi din faţa televizoarelor. Fiecare jucător a lovit de câteva ori, ştiind că o deviaţie de un milimetru nu însemna doar ratarea, ci şi, aproape sigur, înfrângerea. În timpul loviturilor se auzea şi răsuflarea bilelor. Taylor a beneficiat primul de o poziţie bună, dar a greşit, oferindu-i şansa lui Davis.
Tot ce avea englezul de făcut era să mângâie uşor bila neagră, ca pe un copil pe care îl trimiţi la culcare, dar el, cu picioarele amorţite de emoţie şi cu tacul cântărind kilograme, a atins-o prea fin, ca o aripă de fluture. Taylor, care nu fusese niciodată la conducere în cele 14 ore şi 50 de minute de joc ale finalei, a reuşit atunci lovitura ce i-a adus singurul titlu de campion mondial şi, în acea noapte, s-a petrecut o scenă unică în istoria celui mai conservator sport din lume, inventat de cel mai conservator popor din lume. Campionul a fost văzut urlând şi fluturând tacul deasupra capului, ca pe o suliţă încă roşie de sângele duşmanului, înainte de a fi îmbrăţişat de câţiva spectatori năvăliţi din tribune.
superb..bravo si mersi
frumos captivant sunt fan de al lu ronnie
Astfel de situatii ne fac sa iubim mai mult si mai mult sportul..
Felicitari AG pentru ce scrii aici, dar si pentru noua initiativa „refresh”
Salve all
imi amintesc si de alte partide celebre dupa care ma dureau toti muschii din cauza incordarii in care stateam sa le privesc!
Frumos articol!
mama ce ochelari avea :)). Presupun ca erau mai utili la snooker decat ochelarii actuali ingusti :)). Dar totusi :)
Salut. Apropos de campania «Da „refresh” presei sportive»,
aici aveti detaliile:
http://www.adriangeorgescu.ro/2009/09/23/da-refresh-la-presa-sportiva/
vlad
Nu l-ai vazut pana acum? Mai participa pe la trick shots :D
Mi-aduc aminte de ochelarii aia ciudati :P
Da’ Gary ce cauta in filmuletul asta? :D
lol
Era fan, ca juma de Anglie.
Buna ziua.
Si mie imi plac ochelarii lui.
multumesc !
hai ca n-ai mai scris de mult un articol atat de frumos…am vazut secvente din meci odata pe eurosport.a fost incredibil!!felicitari pt subiectul ales!
Da, Dennis merita acel titlu, iar reactia de dupa bila finala este fabuloasa. A fost un gest al unei ‘bunicute’ agere :)
Legat de snooker: sa ne bucuram ca s-au intors Ken-do si Matthew :). Si de cheful lui Ronnie :).
Extraordinara natie…
super!
si astfel de genii castigau doar 60K, cam cat castiga adebayor in 2 zile…
Extraordinar,
superb articol. L-am vazut pe Dennis povestind la bbc intimplarea intr-un turneu. Am ramas cu impresia atunci ca bila neagra a fost repozitionata, da’ se pare ca am confundat evenimentul cu un altul
Ozzy superba
Steve a fost favoritul meu de cand ma stiu. Si inca mai e. Mi se pare extraordinar ca, dupa 30 de ani de cariera, inca mai reuseste sa se mentina in primii 20-30 de jucatori.
Ar fi fain si un articol despre Jimmy White, omul care a pierdut 6 finale de CM. Un alt favorit de-al meu, el si Steve fiind cam singurii ramasi in circuit din „vechea garda” (a jucatorilor de la sfarsitul anilor ’70). (Plus Parrot si Hendry de pe la inceputul anilor ’80)…
poate ca nu e cel mai conservator sport din lume – permanent isi fac aparitia fel si fel de rebeli, mai de lunga sau scurta durata, dar poate tocmai asta ii trebuie acestui sport, conservatorism si apoi, din cand in cand cate un gram, doua, trei kilograme de nonconformism, vezi la Ronnie.
Oricum, frumoasa povestea si frumoasa descrierea facuta de tine, toata stima!
superb meciul, l-am vazut tot intr-o inregistrare la emisiunea snooker hall of frame…go ronnie!!!
Frumos articol,din fericire,biliardul inca mai este un sport de urmarit,
poate datorita acestui „conservatorism”,sau poate cavalerismului celor ce-l joaca.
Mai usor cumperi bilete la Wimbledon decat la Crucible,that’s for sure!
Adriane,
de cine a fost inventat acest sport şi cine a fost
cel mai conservator popor pe acele vremuri?
În ce fel?
Se zice că ar fi fost Franţa?!
Sorin
salutari
da frumoasa viata si f.bun articolul ,multumim
Felicitari pentru articol. Am mai citit cateva articole de calitate pe pagina ta. Ar fi bine daca ti-ar lua exemplul si alti colegi de-ai tai.
Spor.
@Sorin Ion Neagu
Snooker’ul a fost pentru prima oara (se pare) jucat de ofiterii englezi,spre sfarsitul secolului 19,fiind consideart un joc rezervat elitei armatei…de aici si termenul de snooker(care se traduce aproximativ in „racan”,”soldat incepator”,”biban”)
Articol EXCELENT…suma respectelor de la un fan al snooker’ului de la Timisoara
P.S.:pe cand un articol despre Ronnie??…omul ala e un zeu cu un tac in mana…
Da !!!
Sint fan Ronni ,dar imi plac si batrini Davis si Wahite mai nou Salby .
E atit de greu de jucat acest sport !
frumos articol,intr-adevar se poate scrie in asa fel in care cititorul sa aiba o stare placuta,de relaxare.Iti multumesc,esti printre gazetarii care reusesc sa ma scoata din ,,mocirla,, care o etaleaza multi dintre ziaristi in presa si televiziune
Momente de nepretuit!MULTUMESC!Capitalul tau de apreciere cred ca s-a dublat datorita acestui articol.Damn!Keep it up!
o dumonica placuta in continoare
se aude raspelita la meciul cu steaua :) sunt suparati rau pe patron
era o conversatie intre 2 fani ai stelei
da, frumos sport! de vreo 4 ani n-am mai pierdut niciun turneu de snooker si, intr-adevar, este o incantare sa-i privesti pe acesti maestri ai tacului! felicitari pt articol! (o fana a lui J. Higgins)
Imi cer scuze, postarea mea nu are legatura cu aceasta discutie, insa mi s-a parut prea reusit clip-ul ca sa nu vi-l imoartasesc si voua.
Desi, poate unii il stiati:
http://www.youtube.com/watch?v=Jx-rrSyWiY8
Zi buna tuturor. :)
@ValiViola,
multumesc! Sorin
n00dles
Originalul e si mai bun:
http://www.youtube.com/watch?v=ELyTBXzfQJ8&NR=1
Fain de tot, nu-s fan snooker dar am „trait” fiecare clipa..
Si uite-asa, arta si sportul se pot lesne intalni.. daca exista oameni daruiti.
Superb, excelent, de nota 10, oricum Adrian felicitari ca nu cazi si tu in delirul becalian…
ma bucur sa vad un articol despre snooker. un joc atat de elegant si de interesant. pacat ca in romania nu este asa de mediatizat. am vazut toate campionatele mondiale din 99incoace. credeti-ma ca merita. m-as bucura sa mai vad articole de acest gen care sa faca lumea curioasa. succes
snooker din vremurile de glorie…..aveau alta aura campionii de atunci,nu treceau prin o’sullivanismele de azi,……relaxare,indeminare,arta,un sah cu altfel de piese.stephen hendry the best!
frumos subiect :)
gestul cu aratatorul facut de taylor e senzational! :D
@mariancito
Nu cred ca un comportament precum cel al lui O’Sullivan poate fi considerat reprezentativ pentru universul snooker-ului actual. Dimpotriva – as putea spune cu mana pe inima ca acesta este unul dintre foarte putinele sporturi unde fair-play-ul si placerea de a juca nu au fost inlocuite de goana dupa contracte si disperarea de a capata faima unui star de Hollywood. Fara indoiala, sunt multe domenii de activitate despre care poti spune ca s-au alterat in era moderna; cu toate acestea, nu vad snooker-ul printre ele. Cat il priveste pe Hendry, aici facem front comun. Go Steven! :)
Pardon, Stephen… :)
Pt AG-ul care ne tine cu rubrica la gura: http://www.youtube.com/watch?v=zjDLn33KHKE
This information was truly valuable to me. Ill be coming back to your blog.
Wikipedia zice că Dennis Taylor avea 36 de ani atunci. Părea foarte… matur.