in Gazeta Sporturilor

Omul cu golul

Dănciulescu a trecut pe-aici. O spune tabela.

Într-un campionat care n-a prea mai lansat mari marcatori în ultimul timp, ataşarea sufixului „gol” unui nume a devenit o practică tristă. E ca şi cum ne-ar strânge încă Ghetele de Aur. Astfel s-a născut, de pildă, şi supranumele „Ţucugol”, poreclă ce-l poate demasculiniza rapid pe purtător în faţa porţii. Cum în Turcia joacă vreo trei fotbalişti cu numele de Kuru, sper, de dragul limbii române, să nu devină vreodată golgheteri în Liga 1.

Deocamdată, unicul atacant care merită acest sufix la noi e Dănciulescu, un jucător care te face să te minunezi de lucrurile simple. Ştie să ajungă la gol cu o naturaleţe fantastică, fără o mişcare în plus, aşa cum Alain Prost obţinea locul întâi pe grila de start, în ultimul moment, cu minimum de efort. Şi nu e masiv, nici foarte înalt. În schimb, e inteligent. Sunt multe dovezi ale acestei calităţi – peste 200 -, dar priviţi numai cum şi-a construit ultimul gol, cel din partida cu Rapid.

Până atunci, părea în drum spre serviciu. Ţinea un diplomat în mână şi se mai uita din când în când la ceas, în timp ce schimba autobuzul cu metroul. La un moment dat, ceva s-a întâmplat. A accelerat spre locul unde ştia că va veni mingea, în aer fiind i-a anulat fundaşului advers şansa întâietăţii, apoi a lovit mingea cu capul, trimiţând-o la vinclu. Simplu şi totuşi neaşteptat, ca la cutiuţele cu surprize.

Omul poate fi comparat cu Zanetti, Paolo Maldini sau Ryan Giggs (dacă doriţi, puteţi introduce dumneavoastră proporţii în această comparaţie). În ceea ce-l priveşte pe galez, nu longevitatea sa mă impresionează în primul rând. Nici fidelitatea lui faţă de un club, căci nu o poţi separa de un alt mariaj prelung cu United, cel al lui Sir Alex. Imensa calitate a galezului, în opinia mea, este adaptabilitatea. În anii tinereţii, Giggsie era o tornadă înşurubându-se pe partea stângă a terenului. După întâlnirea cu Ryan, mulţi arătau ca scoşi dintr-o maşină de spălat. Te năucea. Te învârtea. Te storcea. Era parcă un efect de desen animat, un iureş din care el ieşea cu mingea şi cu capul sus, căutând atacantul care s-o bage în aţe.

În timp, stilul lui Ryan Giggs şi rolul său în cadrul echipei s-au schimbat mult. La fel şi cu Ionel. Când pleca, la Steaua, pe contrataatac, alături de naşul său, Lăcătuş, era o săgeată. De ceva timp, este o vulpe.

E greu să te adaptezi la schimbarea erelor, ca un dinozaur rezistând celei mai cumplite catastrofe naturale: trecerea timpului. Fotbalul e altul, dar şi Giggs sau Dănciulescu sunt alţii. Viteza a scăzut, au rămas inteligenţa şi experienţa, anume ce poţi extrage folositor din tot ce te macină şi te transformă.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

19 Comments

  1. Desi sunt rapidist, am tot respectul pentru Danciulescu, in primul rand pentru caracterul lui de campion si seriozitatea lui, 2 calitati care fac de multe ori diferenta dintre fotbalisti si jucatori de fotbal.
    Fotbalul romanesc are nevoie de mai multi jucatori ca el, care nu au pacalit niciodata fotbalul, nu de tanase, surdu sau costea (oricare dintre ei).
    Felicitari pentru articol! Mi-a placut comparatia. Pastrand proportiile, poate fi considerat un Giggs autohton, dar ramane de vazut daca la Dinamo vor avea inteligenta necesara de a-l pastra la echipa cat timp inca mai poate sa fie un jucator important.

  2. heh , intr-un fotbal in care e mai important cu cine stai , ce conduci si la ce emisiuni te faci de rahat , Danciulescu este anti-vedeta perfecta …din fericire pt el .

  3. felicitari pentru articol.
    Danciu pare un fel de neamt intre romani.
    Nu sclipeste ,nu e genial , isi face doar treaba bine.

  4. Daca-ar fi facut ceva prin Spania cind era in secunda division,poate merita sa vorbesti de el,dar asa cind e super-intelligent ca o vulpe in fata unui fundas de la Gaz Metan de ex…lasa de dorit.Un fotbalist vedeta intr-un campionat mai mult decit mediocru nu poate sa fie doar un fotbalist mediocru….cu ” sufixurile sau prefixurile aferente.”……

  5. danciu.goool crrreste pulsul, scrie bre de Crrraiova, ca mi sufletul goool.
    Dinamu ie bun de Chiajna, Crrraiva vu ieste, hoit de peste.
    Toate tele viziunli, da astazi pe Steaua,
    Ma n cui in WC si scriu o poezie, despre paaatrie, Mititelu si Olguta, ca sa aduc si eu contributia mea la victoria socialismului si neamului romanesc .
    Al vostru dan.motru paunescu

  6. Un profesionist adevărat, asta este pentru mine, în primul rând, Dănciulescu. Nu neapărat un mare jucător, dar un profesionist 100% cu siguranţă. Ca dinamovist ce sunt l-au urât când în tinereţe s-a întors, după o scurtă escapadă în Turcia, la Steaua (nu la Dinamo de unde plecase) şi ne dădea gol după gol. Când a revenit la Dinamo l-am privit iniţial cu suspiciune şi neîncredere. Treptat,mi-a câştigat simpatia şi respectul prin ataşamentul său faţă de Dinamo.(apropo, a observat cineva că imediat după ce a înscris şi-a dus mâna la emblema clubului?). Sper să mai înscrie multe goluri pentru Dinamo.

  7. Cred ca in primul rand Corbul e ceva ce in fotbalul romanesc a dvenit foarte rar: un Om serios.

  8. Foarte tare faza cu Kuru….:))…desi acum am venit obosit de la munca, m-a distrat copios…iar despre Danciulescu, e si normal sa fie bun chiar si la varsta asta…doar e oltean…;)

  9. Danciulescu e un exemplu, si de om si de fotbalist, nu am auzit niciodata sa se scrie rau despre el, sa aiba escapade etc, e cel mai serios fotbalist din Romania, ne-a facut fericiti de foarte multe ori, imi amintesc meciul cu steaua din 2007, a dat un gol de poveste, Danciu e unic, tot respectul meu pentru el, un om ca el e o raritate, Respect Danciu, meriti statuie.

  10. @motanul

    A facut, doar ca n-a aparut pe sport.ro sau in gsp. A dat 12 goluri in 28 de meciuri. La 33 de ani, cred ca e de ajuns pentru oricine se uita la fotbal (doar roman sa nu fie, ca nici 28 de goluri in 12 meciuri n-ar fi). In rest, sanatate, prosperitate si continua sa fii cel mai tare la locul de munca. Esti bun, esti apreciat si ti se simte lipsa.

  11. danciu este ca vinul vechi.nu-mi dau seama de ce un marcator de calibrul lui nu a fost mai niciodata in luminile rampei.bun artocol.in nota obisnuita de altfel