Nu există simbol mai reprezentativ al comunismului decât coada: un grup de oameni umiliţi, aşteptând „să se dea ceva”. Până şi denumirea este depreciativă. Dacă la englezi se spune „line”, cuvânt elegant, cu valoare estetică, la noi vine de la un apendice terminal al părţii posterioare, pe care omul l-a pierdut – teoretic – în urmă cu mult timp.
Exista o repartizare pe viziuni politice, în funcţie de poziţia pe care o ocupai în structură. Dacă de-abia te aşezaseşi, strigai îndemnuri socialiste: „Daţi mai puţine, să ajungă la toată lumea!”. Odată cu avansarea, deveneai ceva mai liberal în privinţa împărţirii produselor, constestând viguros dreptul celor din spate: „Da’ ce te interesează câte cumpăr eu? Cumpăr pe banii meu!” Apoi, fiecare pleca victorios cu câte pâini putea, „să fie, că nu se ştie”.
I se mai spune „rând”. Fals! Rândul e doar o subdiviziune a cozii. Dovadă e că poţi să-ţi laşi „rând la coadă”, vorbind cu persoana dinainte. Niciodată cu cea din spate, care nu te înghițea, tocmai pentru că te aşezaseși în faţa ei. Al doilea motiv este că „rând” trădeză ideea de ordine, or tocmai aici s-a format cetăţeanul-fotbalist, care dribla ca Lăcătuş, depăşindu-şi adversarul pe tangentă, prin împingerea sacoşei cu piciorul şi strecurarea în față.
Dacă vedeai o codiţă din numai 3-4 persoane, n-avea rost să-ţi pierzi timpul. Nici măcar pentru a întreba „ce se dă”, darămite să te aşezi. Era clar că nu merită, altfel ar fi fost deja 216 oameni acolo.
Astăzi, această străveche datină românească se mai perpetuează în puţine locuri încărcate de pitoresc: în faţa biroul de check in de la aeroport, la Casa de Pensii. Din păcate, nu şi unde ar fi nevoie. De pildă, în staţiile de transport în comun, căci ne bulucim în autobuz pe toate căile şi intrările posibile, atraşi de noul miraj al călătorului civilizat: scaunul liber.
Foto: Andrei Pandele, coadă la zahăr în Bucureşti, pe strada Galaţi.
oare era asa importanta reamintirea unei perioade pline de frustrari si lipsire de personalitate ? acea perioada continua si acum, sub alte forme, in care cetateanul este in cotinuare tratat in acelasi mod numai ca acum este numit domn iar atunci era tovaras .ca aceasta domnie da de gandit in multe cazuri,termenul fiind prea pretentios era limpede ca lumina zilei!
Hahaha..
Anul trecut m-a dus mintea sa merg cu autobuzul pana in Romania. In ziua plecarii nu venise taxiul pe care il comandasem cu o zi inainte. In Deva coborasem din autobuz si cand ma intorsesem locul era ocupat de o domnisoara cu prietenul ei. Ii spun ca de fapt locul ala era ocupat ( urcasem cu cateva statii mai devreme). Domnisoara incepe sa urle ca nu sta scris numele meu pe scaun, etc. Fierbeam si ca sa nu explodez si sa fac circ, hotarasem sa merg la sofer sa-i spun ca nu mai am loc. Nu aveam de gand sa calatoresc 1.800 km in picioare. Ma salvasera oamenii care au stat in spatele meu. Au convins-o pe domnisoara sa se mute. Problema a fost ca domnisoara tinea mortis sa stea langa prietenul ei. Asa m-am lecuit eu de calatorii cu autobuze in Romania.
Si bunica si mama la coada la lapte…sigur nu se dadea si altceva acolo?
Stau la coada pe blogul unui tip cu coada :D
…pardon, doecamdata la rand
Foto de Andrei Pandele.
ROMANIA, Galati Street, Bucharest, 05.1982.Queuing for sugar – from May, the ration was 1 kilo per month, by coupon..© Copyright:Andrei Pandele / EST&OST
http://estost.photoshelter.com/image/I0000W7YYb45bQkw
Este Bucuresti- strada Galati . vis a vis este , era , institutul de proiectare ….huh , c-am uita ce initiale avea. De la geam vedeam *masina cu ceva* si toata proiectarea de masini unelte, se proiecta la coada … Portarul inchidea usa iar directorul facea prezenta la intoarcere sa taie orele… ~ 100% . La ce naiba o mai facea, nu stiu , cand tot institutul nu mai era la planseta. huh
Alimentele de atunci erau putine dar sanatoase nici nu se stia de Eeeuri :))
http://www.youtube.com/watch?v=I1wg1DNHbNU
same as it ever was…not just once in a lifetime
sa fie coada la bilete la Dinamo? :lol:
line? queue. line is for charlie.bonamassa e mai bun ca ca nutu olteanu cind vrea muschii lui.
Coada la carne in anii ’50:
Imbulzeala mare, caldura, sperante incordate. Camionul cu marfa inca nu sosise.
Vine vanzatorul si spune: „Tovarasi, am fost anuntati ca nu se vor mai aduce 1000 de kile de carne ci numai 700. Cum nu o sa ajunga pentru toti, evreii sa plece de la coada!”
Pleaca evreii, ofuscati si deprimati…
Dupa 4 ore de asteptare, apare din nou tipul: „Tovarasi, am fost anuntati ca nu vom avea decat 500 de kile de carne, sa plece de la coada toti cei care nu sunt din orasul nostru!”
Dupa alte 2 ore, acelasi tip: „Tovarasi, am fost anuntati ca nu vor fi decat 100 de kile de carne, sa ramana la coada numai membrii de partid!”
Pleaca multime de oameni suparati si dand marunt din buze…
Dupa inca 3 ore de arsita si asteptare: „Tovarasi, am fost anuntati ca s-a anulat cursa camionului pentru orasul nostru, puteti pleca acasa!”
Oamenii intre ei, extenuati si enervati la culme: „Ce protejati mai sunt evreii astia, pe ei i-au trimis imediat acasa si noi am stat aici ca prostii!”Alex
@Alex_S asta e banc mai mult fascist decat comunist:))
@S3550
E doar un banc, nu e fascist absolut deloc, dimpotriva arata persecutiile la care au fost evreii supusi in acea perioada.
Mi-a fost spus de un prieten bun, evreu din Romania, care a trait in perioada aceea in Romania.
Cred ca e un banc bun si in tema cu articolul. :)
Alex_S
:)
lLa Mega Image de pe Carol am vazut (si nu odata) babute care asteptau prin magazin sa se faca coada, cand cand se punea al 5-lea om fugeau si ele repede ca sa primeasca o reducere de 5 lei.
Sa fi vazut coada la intrarea in Vatican…kilometri
Coada la romani exista si astazi din plin mai ales la platit taxe si impozite la stat. Parca s-a impamantenit ideea ca aceasta coada simbolica se formeaza numai cand e vorba de obtinut, sau dat ceva la stat. Cel putin asa este acum in prezent…
Măcar de-ar fi folosit la ceva laptele ăla, că a alăptat o generaţie… Pfuiiiii…
In loc de coada eu ii mai zic uneori si „gramada”. Ca nu prea se respecta cozile pe la noi.
Eu numai de gramezi am parte. La putine cozi organizate am stat…