Opt propuneri de reclame pentru produse delicate

Există produse ale căror clipuri publicitare sunt învăluite într-o jenă complice. De pildă, reclamele la medicamentele pentru prostată, asemănătoare cu cele la tampoanele absorbante, cu bărbaţi care se simt brusc eliberaţi, respectiv domnişoare curate şi uscate. Doar reclamele la bere, cu trei-patru băieţi făcând lucruri stupide şi total necredibile, sunt mai previzibile. 

Iată câteva propuneri pentru promovarea fără prejudecăţi a unora dintre aceste produse:

1. Scenă: o grădină cu multe flori. Un bărbat la aproximativ 50 de ani apare în cadru, porneşte furtunul şi începe să stropească florile. Ţâşneşte doar un firicel de apă. Bărbatul opreşte furtunul şi pleacă. Scena se repetă de vreo două ori, rapid. Bărbatul e arătat luând pastila-minune, apoi îl vedem din nou în grădină. Nu curge nimic. Omul scutură puţin furtunul şi priveşte dezamăgit în gura lui. Apa ţâşneşte cu putere şi furtunul începe să se zvârcolească nestăpânit, doborându-l la pământ.

Text pe ecran: „Prostalux. Pentru furtun şi grădină”.

2. Scenă medievală de asalt. Mai mulţi soldaţi izbesc repetat cu berbecele în poarta unei cetăţi. Pe ziduri se înalţă scări, ghiulele şi săgeţi şuieră. Berbecele iar izbeşte. Peste soldaţi se revarsă apă. Porţile se deschid şi la creneluri apar femei îmbrăcate în alb care îi ovaţionează pe cuceritori.

Text pe ecran: „Viagra. Cât de tare!”.

3. O sală de cinema, în timpul proiecţiei. Filmare din faţă. Toţi spectatorii se sucesc pe scaune, se foiesc, se ridică şi se aşază, vădit incomodaţi. Unul singur, în centrul imaginii, mănâncă floricele şi urmăreşte liniştit filmul.

Text pe ecran: „Hemoromagic. Stai bine”.

4. O doamnă încearcă grăbită mai multe toalete, în faţa oglinzii. De ultima e vădit mulţumită, dar descoperă pete diverse pe ea. Femeia se duce lângă maşina de spălat, presară detergent pe ea, apoi se apleacă şi aspiră pe nas praful. Petele de pe haine dispar.

Text pe ecran: „Detergentul Albex. Petele nu există”.

5. O rachetă e pregătită de lansare la Cape Canaveral. Se aude numărătoarea inversă: „Ten, nine, eight, …”. Racheta ţâşneşte prea devreme în atmosferă şi se aude vocea celui care număra: „What the hell happened?”.

Text pe ecran: „Flatulin. Împotriva lansărilor nedorite”.

6. Soare, un şezlong, un cocktail cu umbreluţă. O domnişoară înoată graţios în piscină, în stilul bras. Nivelul apei începe să scadă rapid, dar ea nu bagă de seamă. Apa seacă de tot şi domnişoara rămâne pe fundul bazinului, mişcând încă din membre, apoi se ridică şi priveşte nedumerită în jur.

Text pe ecran: „Tampoanele Spongy. Putere maximă de absorbţie”.

7. Cadre strânse cu un ins îmbrăcat în costum, care scrie înfrigurat la un laptop. Din când în când, figura i se crispează, geme şi-şi lasă capul în palme. Cadrul se lărgeşte şi-l vedem cum şi-a amenajat un mic birou în baie, iar el lucrează stând pe toaletă.

Text pe ecran: „Antidiareicul X. The World’s Best Assistant Manager”.

8. Există o regulă pentru toate medicamentele: mai întâi vânzătorul ne prezintă marfa, rar, convingător, relaxat, îmbietor. Apoi, când urmează partea de responsabilitate, obligatorie, cu apariţia manifestărilor neplăcute şi adresarea către medic, aceasta e turuită.

Pe ecran aş arăta pe ecran doar pastila, imensă, camera rotindu-se lent în jurul ei, iar un actor cunoscut, cum ar fi Caramitru, s-ar auzi citind tocmai acest text, rar, melancolic, aşa cum ar recita „Luceafărul”: „Acest medicament… se eliberează fără prescripţie medicală… Înainte de folosire etc., etc. … În cazul apariţiei manifestărilor neplăcute … adresaţi-vă medicului”.

Text pe ecran, cu imaginea ambalajului: „Nervizon. Sedativ”.