Peter Gabriel, un manual de stil

Marea problemă a bărbaţilor nu este că eşuăm în a le înţelege pe femei – asta n-ar reuşi nici un conclav al iluminaţilor, din care să facă parte Dalai Lama, Mahatma Gandhi şi Ştefan Bănică junior -, ci că nu reuşim să înţelegem ce vor ele cu-adevărat de la noi.

Or, ele nu caută neapărat la un bărbat „un fizic de invidiat”, cât mai ales ţinuta. Nu muşchii, ci puterea şi nu atât cea fizică – scuzaţi cacofonia! -, cât forţa interioară. Îşi doresc să simtă protecţie, pe care fraza „Bă, ce te uiţi la gagica mea, vrei să-ţi sparg faţa?” cu siguranţă nu o aduce.  

Sunt deja zeci de site-uri pentru bărbaţi, care-şi învaţă cursanţii virtuali cum să fie nu masculini, ci “macho” şi prea preocupaţi de sine. Credem că articolele “10 moduri în care să-l atragi în aşternut” ori “12 semne că nu te mai iubeşte” sunt stupide? Înseamnă că nu le citiţi pe cele dedicate bărbaţilor. Este exact ce se întâmplă în cazul celor care simt nevoia să meargă la conferinţele unor motivatori profesionişti. În primul rând, dacă ţi-ai găsit motivaţia de a merge la un astfel de speech, ce nevoie mai ai de el? În al doilea rând, nu te va învăţa decât să crezi că ţi-ai cheltuit bine banii şi timpul.

Dau un exemplu, mai ales că azi e concertul său. Urmăriţi-l pe Peter Gabriel, de-a lungul anilor. De ce să-ţi maschezi începutul de chelie prin savante vârtejuri în creştetul capului sau prin aruncarea unor şuviţe de pe-o tâmplă pe cealaltă? Mai bine te razi în cap şi-ţi laşi o bărbuţă de derviş. Ascunderea defectelor şi punerea în valoare a calităţilor e o tactică feminină. Or, această „freză-cometă” e ca sutienul „push-up”: pe cine mai păcăleşte? Un bărbat îşi accentuează aparentul punct slab şi-l transformă într-unul tare. Orice femeie ar aprecia acest lucru.

De ce să asuzi narcisic ani şi ani întru sculptarea a opt pătrăţele pe abdomen, când merge şi cu unul singur, ceva mai mare şi mai rotunjor, dacă-l porţi cu graţie şi cu umor? Apropo, pe lista calităţilor masculine etern căutate de către femei se numără umorul. Prin asta, o femeie se referă mai ales la „autoironie”, pentru că niciuna nu-şi doreşte o paiaţă care să facă tumbe și să se bată cu frișcă.

Ce alţi atleţi vocali rezolvă prin emiterea de note acute însoţite de grimase trădând suferinţa, domnul Gabriel obţine, fără efort, prin ştiinţa de a-şi folosi perfect vocea. Poate fi melancolic, ironic, cald, vesel, misterior, acid, ghiduş, la doar distanţa unui cuvânt. Pare uşor să cânţi ca el, tocmai pentru că nu se bizuie pe excese, ci pe timbru, dar e al naibii de greu. Mizanscena, efectele, instrumentele care se aud pot fi copleşitoare, însă ele nu se află niciodată sub semnul exagerării şi nu au rolul de-a masca subţirimea muzicii. Dimpotrivă, o însoţesc şi o completează. E o ştiinţă a discreţiei, a dozării şi a amănuntelor care funcţionează perfect.

V-aş recomanda să-l urmăriţi live pe domnul Peter Gabriel. În afara faptului că este un mare muzician, e şi un manual viu de stil. Poţi fi al naibii de masculin îmbrăcat în rochie şi purtând un cap de vulpe sau, la fel de bine, în ipostaza de bunic grăsuţ şi chel. Masculinitatea este, în primul rând, o chestiune de atitudine.