in Gazeta Sporturilor

Deșertul, adevărata academie

Fotbaliștii noștri niciodată nu “se transferă în străinătate”, ci “încep să se transfere”. Plecarea la un club e doar începutul unui șir de permutări, ca în jocul “Nu te supăra, frate!”, când jetonul, după ce parcurge tabla, revine cumințel acasă, cu misiunea îndeplinită.

Ei pleacă să se întoarcă mai buni. E un fel de bursă de studii sau o tabără de antrenament, plătită de clubul cumpărător. FC Sevilla, Chievo, Trabzonspor și alții au primit privilegiul de a ne aduce fotbaliștii în formă maximă. De aici și plăcuta surprindere a celor de la Steaua când Rusescu, poreclit nu demult “Pufulete”, a revenit în Ghencea numai fibră și nerv, gata să muște din adversarul intern. După cum titrează Gazeta: “S-au întors călăii dușmanilor”. Așadar, Rapid și Dinamo, păzea!

Ratarea calificării în grupele Ligii Campionilor n-a fost un ghinion, ci un dezastru anunțat. Când o echipă, chiar cea mai bună din fotbalul românesc, aproape nu trece de centrul terenului după ieșirea unui fotbalist de 34 de ani și jumătate, înseamnă că tot ce te așteaptă mai bun în acest sezon este, într-adevăr, derby-ul cu Dinamo. Unii ar spune că întăririle Stelei vin un pic cam târziu, de vreme ce milioanele Ligii Campionilor au rămas lipite de mănușile lui Moți (apropo, Nea Piți, n-ar fi el o variantă și pentru postul de portar?). Acești critici nu înțeleg adevăratul spirit de competiție al fotbalistului român, pentru care Liga 1 e adevărata provocare. Transferurile în străinătate sunt numai pentru a simți pe propria piele cât e de greu afară.

Dacă pentru un jucător suprema confirmare a valorii are loc când un club te cumpără pentru a te împrumuta, după un sezon, echipei de la care te-a luat, nu te numești tehnician de top dacă n-ai pregătit, măcar câteva luni, o formație al cărei nume începe cu “Al”. Și când încetează din viață un antrenor, am fi în stare să titrăm cu mândrie că “X a plecat la Al De Sus”.

De aceea, le țin pumnii celor de la Al Ittihad, în încercarea de a-l extrage pe Nea Piți din ciclul monoton “Steaua – Craiova – echipa națională”. Chiar dacă selecționerul spunea că șansele de a se realiza transferul sunt sub 1 la sută, să nu uităm că și șansele noastre de a ne califica la un turneu final nu sunt, în acest moment, cu mult mai mari. Or, toată lumea ar avea de câștigat din această mutare. Cei de la Al Ittihad ar primi șansa de a-și prețui mai mult actualul antrenor, noi, pe cea de-a sta lipiți de Grecia în clasamentul grupei, iar Nea Piți ar dobândi o vastă deschidere spre deșertul arab, adevărata academie de antrenori din fotbalul românesc.

Evident, în 2017, când își va fi înscris în palmares statutul de sfertfinalist în Cupa Prințului, l-am putea readuce, având ca obiectiv reconstrucția unei naționale cu care să atacăm preliminariile pentru CM 2022.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

14 Comments

  1. … cat de trista si austera trebuie sa fie o academie in desert! :)
    Il si vad pe domnul Piturca, alergand pe camila, invaluit in mister si invelit c-o mantie lunga, neagra! I se spune Satana, doar! ;)

    Ai perfecta dreptate, Adrian! De la prima pana la ultima virgula! Dar, cam atat se poate. Nu avem nerv, cu motivatia stam rau, cuceritori n-am fost. Intrebarea este daca, o data intorsi acasa, suntem capabili s-o luam de la capat. Sa ne urnim psihicul (trebuie sa fie de invins, nu?!?), sa ne faurim noi teluri. Sa ne reinventam. De ce nu?, pentru o noua plecare…

    P.S. Se-ntorc ca vedete? Pot fi un model pentru cei din grup?

    Bafta maxima!

  2. Eu zic sa nu ne bucuram ca inca nu l-am vazut plecat……. Personal ma incinta mai mult o plecare a lui Piti la arabi sau unde o vrea el decit o calificare la turneul European………………..

  3. Ei hai, că deschizătorii de drumuri în ale deşertului s-au dus în nordul Africii, nu în Hărăpie … acolo, pe coasta maghrebiano-egipteană a Mediteranei poţi antrena şi echipe „non-Al”, gen Zamalek, RAJA Casablanca (era să scriu Capablanca, dacă nu chiar Copacabana :D :D ), Esperance Tunis sau Etoile du Sahel …

  4. Cu pitzi este exact ca si cand joci cu echipa nationala a Germaniei. Esti sigur de scor doar cand ai vezi in avion. Pana atunci vraja si blestemul aruncate peste echipa nationala nu se va sparge. Asta nu inseamna ca primul antrenor care-l va inlocui trebuie sa darame munti ci macar sa dea o directie catre o strategie de viitor.
    Pentru jucatorii care mai pleaca astazi pe afara , haide-ti sa le consideram ajutoare europene.
    Altfel cum poti da asa de multi bani pe un jucator care nu putea fi transferat nici macar intern . Pai ce, pufulete este fotbalist? Cum sa dai o suma asa de mare pe o catastrofa, decat daca vrei sa oferi o suma de bani pe gratis cuiva ca si sponsorizare sau ajutor. Singura sansa este revigorarea fotbalului juvenil (copii si juniori ).Aceasta este obligatia atit a federatiei cat si a cluburilor sa astearna pe hartie o strategie pe termen lung. Aici trebuie sa foloseasca ei acesti bani picati din cer, primiti pentru niste icoane de fotbalisti.
    Crede-ti ca Adrian Ilie si compania erau supradotati fizic si intelectual? NU! Erau doar rezultatul unei bune selectii pe baza de valoare la vremea junioratului si bine prelucrate dupa aceea.