Idei de vacanță. Matera + Craco

Una dintre zonele cele mai puțin îmbâcsite de turiști – am mai scris despre ea aici – este zona de sud a Italiei, dar nu mă refer la mai cunoscuta parte de vest, cu coasta amalfitană, ci deasupra „tocului Cizmei”, adică pe latura estică. Cu avionul (Wizzair), din Otopeni până la Bari ajungi în mai puțin de două ore, apoi, cu trenul, ești acolo cam într-o oră și jumătate. Așadar, din București ajungi în Matera mai repede decât ai ajunge, de pildă, cu trenul în Timișoara. 

Fac o paranteză. Nu știu cum vă place vouă să călătoriți, dar topul meu este următorul:

1. Cu pasul (dar despre asta vom mai vorbi).
2. Cu trenul. Matera e stația terminus a unei linii feroviare cu ecartament redus gestionate de compania Ferrovie Appulo Lucane, iar călătoria în sine e superbă: vii, măslini, dealuri, sate ca-n filmele neorealiste, măgari, palmieri.
3. Cu autobuzul (atunci când nu merge pe autostrăzi). Se poate ajunge și astfel, din Bari, dar există acces ușor și cu mașina, Matera fiind pe autostrada A19 Bologna – Taranto.

Parte a regiunii Basilicata, Matera este una dintre cele mai vechi așezări omenești locuite. Semne ale prezenței omenești există încă din paleolitic. Partea veche, „Sassi di Matera” (Pietrele din Matera), e cunoscut și ca „orașul subteran” grație celor peste 1.500 de grote naturale din dealurile abrupte din zonă. Oamenii de aici chiar se autodenumesc „troglodiți” (locuitori ai cavernelor). Din anii ’50 până la sfârșitul anilor ’80, această atât de frumoasă zonă era una dintre cele mai sărace ale Italiei, până când locuitorii au fost mutați din cocioabele în care trăiau în partea nouă a orașului, iar „Sassi di Matera” a devenit un obiectiv turistic.

Frumusețea uluitoare a amfiteatrului natural, cu case răsărind parcă din dealul de calcar, a făcut ca foarte multe filme să fie turnate aici, cele mai cunoscute fiind „Il vangelo secondo Matteo” (Pasolini, 1964), „The Passion of the Christ” (Mel Gibson, 2004), „Ben-Hur” (Bekmambetov, 2016).

Peste 2 ani, Matera va fi Capitală Europeană Culturală, ceea ce înseamnă că ar fi bine să vă grăbiți în a o vizita, căci acest statut o va face să se aglomereze.

Bonus. Pentru cei mai îndrăzneți, cărora le place să meargă cu mountain-bike-ul spre destinații mai greu accesibile, există ceva special. Satul Craco, construit în jurul unei cetăți ce datează din anul 1060, este o așezare-fantomă, adică una care a fost părăsită de locuitorii săi. Este aflat la aproape 40 de kilometri distanță de Golful Taranto.

La începutul secolului trecut, majoritatea crachezilor au emigrat în SUA. În 1963, sătenii rămași au fost evacuați din cauza unei alunecări de teren. În 1972, o inundație a înrăutățit situația, împiedicând repopularea satului. După cutremurul din 1980, Craco a fost complet abandonat.