in Exitus, Sfatul bătrânilor

Concurs cu premiu (4). Povestea ursului din copac.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Într-un copac de lângă un bloc din București, cam pe la înălțimea etajului al cincilea, este un urs mare din pluș. Tema de astăzi este să faceți o povestire – nu contează cât de lungă, dar, atenție!, îmi plac textele mai scurte – în care să vă imaginați cum a ajuns el acolo. 

Cine vrea să participe postează aici textul, sub formă de comentariu, oricând timp de o săptămână, până în noaptea următoare de marți spre miercuri (19 spre 20 decembrie 2017), la ora 00:00 a României. Premiul este un exemplar din romanul meu “Exitus”, cu semnătură și dedicație. Câștigătorul va fi decis de mine și contactat pe adresa de mail completată la postare; dacă eu consider că, într-o săptămână, nimeni nu merită  premiul, acesta nu se va acorda.

Dacă învingătoarea sau învingătorul este din București, ne întâlnim la o stație de metrou și-i înmânez premiul. Pentru cei din țară, plătesc eu cheltuielile de trimitere, prin Poșta Română. În cazul în care câștigătoarea sau câștigătorul sunt în străinătate, la fel, pot trimite cartea cuiva aflat în România, de unde o pot ridica.

Baftă și inspirație!

UPDATE: Diana a câștigat această etapă.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

25 Comments

  1. Credeau ca pot scapa de mine. Dupa atat amar de timp in care am fost preferatul celor mici, alintat si asezat in varful patului, sa ma arunce in primul tomberon.
    Nici nu banuiam ca si-au schimbat atitudinea fata de mine. Fara discutii preliminare, fara avertizari, m-au luat de un picior si m-au catapultat cu capul in jos, Pai, e frumos?
    Ce nu stiu ei, este ca in preajma sarbatorilor capat puteri nebanuite. Le-am avut mereu, in fiecare an pe vremea asta. Dar nu le-am folosit niciodata. Cine se gandea ca discutiile cu pompierul acela slabut cu care am impartit raftul de sus vor fi de folos candva. Stia Forrest Gump ce stia: “Viața este ca o cutie de ciocolată… nu știi niciodată cu ce te alegi”.
    Acum insa, le arat eu ce pot. M-am catarat pana pe craca asta subtire. Mai am putin pana la geam…

  2. E bine sa stii cand esti nedorit. Intr-un magazin de jucarii e ceva ambiguu. Poate te cumpara din convingere, poate te cumpara din impuls. Poate esti ursuletul pentru care au venit, poate esti un capriciu al tzancului care nu poate iesi de-acolo fara nimic in plasa. Dar daca esti luat ca bonus la un plin de motorina care nu ingheata nici macar la -100 de grade, iti e clar ca esti nedorit. Esti maxim, maxim un compromis al lacomiei. Si atunci evadezi din cosul de gunoi, te sui in cel mai apropiat copac si astepti sa vina cineva. Care sa te ia ca si cum ar fi venit al magazin special pentru tine.

  3. Pentru ca nu pot sa vad de ce atarna acolo sus, povestea e scurta ca si coada ursului!!!

    Pe la noi se vad pe la intersectii de drumuri pe linia electrica aruncati o pereche de pantofi legati de siret si nu se curenteaza, dar o fiinta umana ar fi mort demult, curios ca nici pasarile care poposesc pe linia electrica de inalta tensiune, nu mor si e bine. Chiar s-a terminat un documentar la TV unde am vazut ursuleti care se urcau in pomi inalti prin taiga ruseasca, Finlanda si Norvegia. Erau adorbili.

  4. Se certasera din nou. De data asta nu il mai trezisera urlete lui ci tipetele maica-sii. Si-a dus mainile la urechi, si-a pus perna pe cap, dar degeaba. Tipetele tot se auzeau. Nu mai putea suporta. Avea 16 ani si nu isi mai amintea de ani buni ce inseamna linistea. Uneori, cand era singur acasa, se uita la fotografiile lor in care zambeau si pareau fericiti. Maica-sa ii tot spunea ca inca se iubesc, ca el este un copil facut din dragoste, dar acum nu ii mai venea sa creada. S-a ridicat din pat, a tras aer in piept si s-a dus sa ii desparta. Taica-su tocmai ii mai dadea cateva palme femeii aceleia maruntele caruia el ii spunea mama. Nu a spus nimic, doar l-a impins cu putere si s-a asezat intre ei. Era cu un cap mai inalt decat el. Surpirns, taica-su a ramas ca prostit. A mormait ceva si s-a dus sa se culce.. Era prima oara cand facea asta. Maica-sa suspina si isi cerea scuze ca l-a trezit. Ca si cum ar fi fost vina ei ca omul acela caruia el ii spunea tata venise din nou beat si cu chef de scandal. Ii venea sa o zgaltaie si sa ii spuna sa termine. Nu i-a spus nimic.
    Avea 16 ani si era dimineata. Pe scari, cand pleca la scoala, vecina de la trei l-a oprit: „Spune-i maica-tii sa nu mai tipe in halul ala” i-a spus cu o voce afectata. S-a uitat la ea si s-a intrebat in gand daca merita sa o scuipe sau sa o injure. Ii venea sa urle la ea si sa o intrebe de ce nu face nimeni nimic cand aude o femeie tipand in mizeul noptii. N-a spus nimic. Si-a tras gluga mai bine peste ochi si si-a vazut de drum.
    Cand s-a intors taica-su il astepta in bucatarie. „La multi ani, fiule!” i-a spus si i-a intins un urs urias de plus. L-a luat, s-a uitat la el si la taica-su, apoi a deschis geamul si l-a aruncat. „Nu mai sunt copil” i-a spus cu voce joasa. „Nu ma poti cumpara cu un urs de plus. Data viitoare pleci tu sau plecam noi”, a continuat. Taica-su amutise. L-a privit in ochi si a vazut acolo inceputul unui sentiment care semana cu frica. Avea 16 ani si era puternic. Mai puternic decat el. Ursul, ramas intre crengile copacului avea sa ii aduca aminte de asta in fiecare zi.

  5. Alo, bună, iubito. Sunt eu, Ursu’. Poți să vii puțin până la fereastră? La fereastra de la dormitorul Irinei, iubito… Am urcat până la tine să-ți spun că te iubesc. Știu, ne-am văzut o singură dată, acum o lună, când Andrei, prietenul meu, a vizitat-o pe Irina cea mică și ne-am jucat toți de-a v-ați ascunselea și Monopoly.
    De atunci s-au întâmplat multe. Părinții prietenilor noștri s-au certat, așa că Andrei nu i-a mai făcut vizite Irinei, iar eu nu te-am mai văzut. Dar eu n-am încetat să te iubesc. Iar azi n-am mai rezistat și am urcat în copacul acesta ca să te întreb ceva. Vrei să fii soția mea?

  6. Fusese crescut la țară, de bunici. Când a împlinit trei ani, primise cadou un ursuleț de pluș, cumpărat de bunicul din târgul de vechituri. Și, așa cum se întâmplă în lumea copiilor, devenise prietenul de nedespărțit. Noaptea îi asculta poveștile, minunate simfonii stelare, bucurându-se împreună de argintiul încercănat de lună, foșnind pe la ferestre.
    Apoi, odată cu începerea școlii, s-a mutat la oraș, în apartamentul de bloc al părinților. Toată toamna suferise, ursulețul lui de pluș se pierduse în timpul mutării, nu se știa cum, nu se știa de ce, poate fugise singur sau poate fusese alungat.
    Acum, în ajun de Crăciun, la ceasul serii, îl aștepta pe Moșul. Așteptare care s-a prelungit, transformându-se într-un​ somn agitat și plin de dorințe.
    Cum a deschis ochii, în dimineața de Crăciun, de la etajul patru al apartamentului, a privit cu uimire pe fereastră. De dincolo de geam, așezat pe crengile pomului, acum împodobit, îi zâmbea fericit ursulețul lui de pluș.

  7. Se prea poate sa fie unul dintre ursuletii aia faini din reclama de Craciun de la Heathrow Airport … varianta autohtona desigur si cu simbolistica cam sumbra daca facem coomparatii.

  8. Alina privea cu ochi mari desfasurarea de forte din strada.
    Nu era singura… vecinii comentau, care de la ferestrele apartamentelor, care de jos. Masina rosie, cu luminile de interventie impunand respect si cu scara extinsa, pe care se catara inciudat un barbat echipat complet… aleea de trecere blocata de o ambulanta gata de actiune… echipajul de politie care schimba mesaje cu un dispecer confuz… toate erau un spectacol inedit chiar si pentru un adult, cu atat mai mult pentru o fetita de trei ani.
    Alina nu prea intelegea nimic din ce-o inconjura; dar simtea din plin lipsa parintilor si nevoia-i de afectiune nu era compensata de o matusa vesnic obosita, vesnic pe drumuri si vesnic irascibila.
    Matusa care se pomenise cu ea pe cap si careia rolul de mama i se potrivea precum un cui in geam.
    Tot ce putea intelege Alina era ca batrana doamna M. sunase la 112, amenintand ca-si urmeaza pisica in copac daca aceasta nu e recuperata rapid… iar unii vecini, rautaciosi, spuneau ca-i doar o
    incercare jalnica de atragere a atentiei, atentie de care doamna M. se bucura din plin acum.
    Iar in mintea de copil incoltise un gand firav… si a doua zi, un urs de plus atarna voios in crengile aceluiasi copac, in timp ce o voce peltica de copil suna la 112, anuntand dezastrul.

    P.S. scuze pentru lipsa diacriticelor.

  9. Vedeti geamul ala deschis? Acolo vreau sa ajung! Vreau sa urc sa schimb cateva cuvinte cu idiotul de acolo.
    Povestea mea incepe acum 5 zile, cand stateam nepasator intr-un supermarket, asteptand sa fiu cumparat de vreun parinte dornic sa ma transforme intr-un cadou pentru copilul lui. Ghinionul (pentru cel de care v-am spus mai sus) a facut ca eu sa stau vis-a-vis de raionul cu televizoarele, iar acolo am vazut ce se intampla cu fratii mei de la pol, mai precis din Insula Baffin, Canada. Am vazut un “schelet” de urs cu blana alba, schelet care se taraia dupa mancare. Nu a mai ramas nimic din cel care era numit cu mandrie “Marele Alb”, doar labele din fata care sunt folosite pentru deplasare. Am plans toata noaptea si am promis sa il razbun.
    Asa ca, am plecat din supermarket cu gandul sa il gasesc pe cel care a contribuit la atrocitatea aia. Am strabatut strazile intortocheate, dar nu aveam niciun plan stabilit, cand deodata un fum negru si inecacios ma izbeste in nas. Ma uit si nu imi vine sa cred, el este, l-am gasit pe criminal. Se afla intr-o masina care nu vrea sa mai mearga (sau nu mai poate), exact ca fratele meu de departe, Acceleraza ca turbatul, iar fumul negru invaluie tot cartierul. Ma ascund dupa un copac si incerc sa ma dumiresc despre intentiile lui. E clar, masina merge pe carbune, altfel nu are de unde sa iasa negreala aia. Intr-un final se lasa batut, izbeste portiera, invarte cheia si injura de toate neamurile, masina l-a invins, bine nu e chiar veche, are vreo 25 ani, o bijuterie din 1992, cumparata acuma 2 ani de la un medic neamt. Amanuntele astea le-am aflat de la 2 vecini care il barfeau de la un balcon. Numai ca in fumul ala neagru l-am pierdut, a intrat in scara blocului si dus a fost.
    Dar eu mi-am propus sa il astept, trebuie sa mai greseasca macar o data. Nici bine nu am tras o gura de oxigen proaspat ca o punga de gunoi a aterizat langa mine. ma uit imediat in sus si il vad pe nemernic cum se ranjea de la geam, bucuros de fapta lui mareata. “Te-am aflat fraiere” imi zic in gand, acuma sa vad cum ajung la tine. Aleg drumul cel mai scurt, adica drumul drept. Caut un copac care sa ma ajute sa intru pe geam. Urc cu grija avand un singur gand, sa il vad fata in fata si sa port un monolog cu el.
    Ma asez pe o craca sa imi trag sufletul si sa dau atacul final, vreau sa intru pe geam, sa dau fata in fata cu individul si sa il imbratisez. Da, vreau sa ii dau o imbratisare sincera, asa cum l-ar fi imbratisat fratele meu din Canada daca ar fi fost in toate puterile. Apoi, daca mai respira sa ii spun 2-3 cuvinte auzite prin supermarket: “De ce faci asta mai criminalule, fu 2 10 gura de nenorocit”!

    Nota: Despre cazul ursului din Canada, puteti citi aici: http://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/animale/video-fotograf-asa-arata-schimbarea-climatica-842047

  10. Teddy could not bear it anymore. He jumped from the 5th floor, in an suicidal attempt. But the Tree of Live had other thoughts with him. So he saved Teddy the Bear and promised him another kid would come and pick him up!

  11. Nr. 2

    Un dusman al domnului Dragnea a agatat ursuletul in copac.
    Ursuletul e insotit de urmatorul text:

    ” Dragnea: impusca – ma!
    Prefer sa-ti fiu trofeu de vanatoare decat lipsit de afectiunea unui copil.
    Copil – a carui alocatie nu-i suficienta pt cumpararea unui ursulet.

    Craciun fercit!

    Ursuletul Teddy ”

    La vederea mesajului domnul Dragnea s-a infuriat.
    A dat ordin pompierilor sa coboare ursuletul din copac.
    incepand de azi ursuletii care poarta numele Teddy sunt interzisi pe teritoriul Romaniei.
    Cei care poseda ursuleti cu numele Teddy sunt obligati sa-i (re)boteze intr-o biserica crestin ortodoxa.
    Incepand de azi toti ursuletii de pe teritoriul Romaniei se vor numi – “Liviurs”
    Taxa de botez va intra in bugetul statului.
    Pt a afla cati ursuleti trebuie botezati e nevoie de un recensamant.
    Liviurs e declarat brand de tara.
    75% din banii proveniti din vanzarea ursuletillor “Liviurs” intra in posesia domnului Dragnea.
    Asta datorita faptului ca domnul Dragnea a acceptat ca o parte din numele dansului sa fie folosita.

  12. Nicu, asa cum se recomanda, este un urs al strazii. Originar din padurile Timisului de Sus, Brasov, a ales capitala in speranta unui trai mai bun. A auzit de cand era pui ca Bucurestiul este paradisul gunoaielor. Se visa noapte de noapte intr-o pubela de lux in centrul unui oras ce dorea sa-l cucereasca. Visul lui a devenit realitate: intr-o iarna s-a prefecut in butaforie de colind si asa a ajuns mai intai in metrourile din capitala Romaniei. In scurt timp a realizat ca gunoaiele de pe strazi erau mult mai putine decat gunoaiele bipede ce populau orasul. A vrut sa se intoarca acasa dar orasul l-a inghitit. S-a refugiat intr-un copac ce-i amintea de padure. Autoritatile sensibilizate de povestea lui Nicu, i-au promis ca vor incerca sa se gandeasca la o solutie pentru a-l duce inapoi acasa. Cainii latra, ursu’ ramane…cel putin pana incepe colindul. #HelpNicu

  13. Pffffff… Rar asa violenta. Inteleg ca este New York dar s-a atins alt nivel. Ce am ajuns sa publicam ca sa mai avem o decenta de rating amarat de unde ne luam leafa. Numai cumpara lumea ziare ca pe vremuri, o industrie moarta. In fine, sa imi iau o bere si ma asez .

    ~~~~ Mafiotii s-au intors ~~~~

    Asasinarile din trecut au intrat usor, usor, in stereotipismul multor interlopi din clasa sociala a New York-ului. Albanezi, italieni, armenieni, Toti au stilurile lor de a diferentia fata de celelalte clanuri. Facand un top al ultimilor 10 ani, consider ca armenienii fac deja arta. Asasinarea lui Nicola a fost cireasa de pe tort. Cine e Nicola ma intrebati? Cel mai mare dealer de amfetamina din mafia italiana. Prietenii foarte apropiati ii zic “Ursul”… Plinut, barbos, cu un apetit sexual asemeni lui Nero, detinea cele mai multe cluburi de noapte. Intr-o seara rece, incetosata, dupa o orgie sexuala cu 12 negrese si 11 asiatice si multa cocaina, Ursul a iesit pe balconul clubului sa fumeze un trabuc. Dupa stradute laturalnice, au aparut in jur de 25 de armenieni, cu mitraliere si au inceput sa traga inspre intrare. Printr-o ploaie de gloante au intrat in club omorand tot ce le-a stat in cale. Un Holocaust real si nu biblic. Au ajuns si la etaj unde era Nicola. Dupa ce l-au imobilizat, torturat, l-au aruncat de la balcon cazand peste un copac. Dupa ce politia a coborat cadavrul, acesta nu mai avea niciun deget de la maini si avea 14 orificii de la injunghieri. Ursul era deja mort cand a ramas blocat in copac. Acestia continua sa caute criminalii fara rezultate insa. Un oras imbolnavit de droguri si curve.

    Gata, sa il public.

    tAsta am ajuns eu sa public in Times. Despre ursi, despre curve, despre droguri…

    De fapt, de ce mir. Asta le place? Pai asta le dau. Sper ca macar stiu de Holocaust , macar sa le dau o stire facuta intr-un stil aparte, ma consider mai erudit decat fraierii aia de la Usa Today si onanistii de la Dailynews. Da-i in cacat de fapt. Imi stric starea. Imi e si somn. Ma bag la un meci de baseball si adorm pe canapea in timp ce imi cade telecomanda din mana pe covor. Cat de cliseic. Rad si vorbesc singur. Cum sa ma plictisesc? Hai gata ca incepe meciul…

  14. Domnul Iordache e batranelul simpatic de la 5.
    De cand i-a murit sotia se comporta cam ciudat.
    Ursul pe care-l primise de la nepot l-a aruncat in copacul din fata blocului.
    De cateva ori pe zi coboara si inspecteaza atent masina vecinului care sta parcata sub copac.
    De fiecare data are o lopata in mana.
    Vecinii sant nedumeriti. Nimeni nu indrazneste sa-l intrebe de ce se comporta astfel.
    Doamna Popescu crede ca domnul Iordache spera sa fie zapada pt a o putea curata.
    Domnul Iordache a pierdut notiunea timpului.
    Habar nu are ce anotimp e. Dupa parerea dansului copacul din fata blocului s-a uscat.
    A aruncat ursul in copac pt a afla cand e primavara. Deocamdata ursul hiberneaza. Daca vine primavara iese din hibernare. cand iese din hibernare defecheaza. Temandu-se ca ursul va defeca pe masina vecinului si o va acoperi cu balega, domnul Iordache o inspecteaza de cateva ori pe zi.
    Asta e singurul motiv pt care domnul Iordache coboara de cateva ori pe zi cu lopata in mana.

  15. M-am certat cu Crocodilul. Rau ! Motivul: locul in pat! El e mai nou si nu cunoaste metehnele si placerile noastre. Cand vi intr-un loc nou respecti regulile locului. Noi plusurile Icsulinei suntem o familie, cum sa zic, o famile cu reguli si maniere. Noi plusurile Icsulinei (suna a titlu nobiliar nu ?) ne stim rolul si locul in camera ( sa nu zic societate pluseasca). Noi Plusurile Icsulinei (cu “P” mare , mama ce tare suna !) avem protocoale. In sfarsit NPM (forma abreviata si prescurtata) ne iubim sau ne iubeam pana sa vina Crocodilul. A venit saptamana trecuta de ziua Icsulinei. L-am primit cu bratele deschise ( cat puteam noi de deschise), mai putin Sarpele care a fost imediat apostrofat de acest parvenit crocodil ( am sa-i scriu numele cu miniscula pentru ca nu merita consideratia mea – doar a mea) pentru tentativa de asasinat prin sugrumare. Da’ cum ziceam l-am primit cu bratele deschise, am incercat sa-l asimilam in societatea nostra pluseasca. Imediat cum a venit a fost ridicat la grad de Prim Plus si bagat in seama constant. Icsulina l-a uzitat pe post de companion de somn tip de cateva zile. Mi s-a parut normal, fiind nou, si am sperat intr-o plictiseala a domnisoarei si revenirea la obiceiurile anteriore cat mai curand. Fetei nu ii puteam imputa nimic dar acest crocodil si-a luat rolul in serios si a inceput o adevarata revolutie. Eu care eram autoritatea in domeniu si Prim Plus pana la venirea lui mi-am cerut inapoi drepturile. Reptilianul verde de plus a inceput sa lucreze cu masele mintindu-le asupra personalitatii mele, cum ca nu accept noutatea, putearea legitima si ca sunt un absolutist inveterat. Polemicile au continuat reptilianul castigand usor-usor majoritatea. Am reusit intr-un final sa supun la vot o oridine , un regulament prin care sa facem o rotatie de cadre intr-o ordine prestabilita aleatoare si foarte bine setata pe postul de Prim Plus. Rezultatul votului a fost clar in in favoarea reptilianului . Mojicul a numarat-o de doua ori pe Vacuta , motivul: E cea mai mare. Vacuta e mare ….e folosita pe post de pres cand Icsulina sta jos, langa pat. Vacuta nu vorbeste , nu mai are cap in urma unui fetis al Icsulinei dar sa fim sinceri este un pres formidabil. Din punctul meu de vedere Vacuta nu trebuia sa voteze , la fel si reptilianul pentru ca nu avea inca o sedere destul de indelungata in apartamentul domnisoarei si deci in concluzie nici o cetatenie valabila. Am protestat dar lupta noastra democratica a fost intrerupta brusc de o intrare subita a Icsulinei si a unei alte persoane in camera.
    Cam bate vantul, o creanga mi-a intrat in dos ….e frig, e Bucuresti, iar Icsulina geme doua etaje mai sus. Acum are are un plus nou , defapt nu mai are nevoie de plusuri momentan . Norocul meu ca sunt mai gras, am ramas intre crengi. Reptilianul a fost sfasiat de un caine cand a atins pamantul. Am fost razbunat. Da , asa este m-am certat cu crocodilul si am sa ma cert si cu cel ce o face a geme pe Icsulina. Nenorocitul ! Tot jos va ajunge si el. Pe Icsulina o sa o iert …. nu e prima data cand geme si ma arunca pe geam. Noptile cu ea sunt o ….. ursificare.

  16. Dragii mei ,
    In timp ce ma gandesc la tine si la mama (sper ca in Spania vremea este mai calda), prin ochiurile dese ale perdelei vad un urs mare de plus agatat in copacul ala din fata geamului meu.
    Va aduceti aminte cum mi-am aruncat si eu maimutica afland ca veti pleca?! Ei bine, sunt sigur ca a mai plecat un vecin! Cred ca tatal lui Piersica (ala mai grasutu’ de la 2).
    Poate va veti intalni. Poate va va spune ca nu mai plang asa mult.
    Pana atunci continui sa va scriu si sa sper ca imi veti raspunde.
    cu drag, Mielu
    P.S. Am vazut pe cineva facandu-i o poza ursuletului! Poate va scrie o poveste vesela despre el. Poate e scriitor Da, sigur e ! Are parul lung.

  17. @All:

    Au fost câteva povești care mi-au plăcut foarte mult, scrise în toate registrele, de la comic până la tragic. Una mi-a plăcut însă foarte mult.

    Câștigătoarea acestei ediții este Diana. Povestea care începe cu “Se certasera din nou. De data asta nu il mai trezisera urlete lui ci tipetele maica-sii. Si-a dus mainile la urechi, si-a pus perna pe cap, dar degeaba. Tipetele tot se auzeau. …”.

    Diana, felicitări! Ți-am trimis un mesaj pe adresa de mail pe care ai completat-o când ai comentat. Dă- mi, te rog, un semn aici, dar și acolo :)

  18. Alexandru a cumparat ursu cu 8 lei, din targul de vechituri de la Vitan .Nu-i trebuia neaparat, dar i s-a facut mila de mosu care-l vindea.I-a dat si un nume, Tilica.In drum spre metrou i-a venit idea.S-a o imprsioneze pe Adina.Sa-i spuna ca a castigat ursu’ ca premiu’,la un concurs de tir cu arcu’, intr-un balci uitat de lume, undeva prin Berceni.A ajuns acasa, si a trantit ursu’pe jos langa birou.S-a trantit in pat sa doarma vreo doua ore.N-a apucat sa doarma decat vreo 45 de minute.A sunat telefonu’.Era Matei.L-a chemat in parc la un cui si ceva de baut.Trebuia sa apara si Adina.Acu e acu, si-a zis Alex.Si-a schimbat in fuga blugii si hanoracu’ si a tulit-o pe usa, uitand ursu’langa birou.
    Mama lui Alex, a intrat la el in camera.Un miros de basini, iarba si mancare uitata sub pat a izbit-o in fata.A deschis geamu’ sa se aeriseasca si a inceput sa-i faca curat prin camera.
    Dupa curatenie, a lasat fereastra deschisa sa se aeriseasca bine in camera.
    In ast timp, Alex s-a intalnit cu biaetii la un cui si ceva de baut.Incepusera sa se distreze.
    S-a intors euforic acasa.Reusise ceea ce-si propusese de cateva luni.Sa se cupleze cu Adina.Minciuna cu ursu gastigat la tir a mers.Trebuia ca adoua zi sa il dea cadou.In lift se gandea doar la sarutrile lungi cu Adina si la sanii ei pe care ii mangaiase peste maieu.
    A intrat in camera bucuros.L-a zarit pe Tilica pe jos uitandu-se la el.I-a tras un sut lui Tilica ca sa-l urce in pat.Taria sutului a fost tare, asa ca Tilica zbura pe fereastra lasat deschisa de mama lui, fix in copac.