Așa ceva nu se mai fabrică

Unul dintre filmele mele favorite de anul trecut este Blade Runner 2049. Îmi sună a recunoaștere gen Alcoolicii Anonimi, după reacțiile negative la adresa filmului pe care le-am citit. Că e foarte lung, că n-are emoții, că n-are poveste, că-i o reclamă de două ore și trei sferturi. Exact asta e și ideea: uneori, lipsa emoției e cea mai puternică emoție. Există atâta deprimare și melancolie în Blade Runner 2049, încât filmul m-a mișcat.

Dar nu despre asta voiam să scriu, ci despre Harrison Ford. Niciodată n-a fost considerat un actor mare. Ce greșeală! 

Ford a întruchipat trei forme diferite ale masculinității în filme extrem de populare ale anilor 80: pilotul interstelar Han Solo, profesorul-aventurier Indiana Jones și urmăritorul de replicanți Rick Deckart. Nimeni n-a mai reușit un asemenea transfer de personalitate către atât de multe personaje mitice ale cinematografiei de consum (nu găsesc alt termen, scuze), fără ca ele să se „certe” în mintea spectatorului.

Și omul nu-i doar un mare actor, ci și un bun „constructor” de personaje. Vorbim de un tip care, la un moment dat, s-a lăsat de actorie și s-a făcut tâmplar.

Să vă dau două exemple: în The Empire Strikes Back, ultimul episod din prima serie Star Wars, Han Solo și Prințesa Leia sunt capturați. După trei filme în care tensiunea erotică între ei a crescut constant, el se apleacă și o sărută, înainte de a fi smuls și dus spre execuție. Ea se uită lung la el și-i spune „I love you”. El se uită lung la ea, te aștepți să-i spună „I love you too”, de fapt ar fi trebuit să-i răspundă „Just remember that, ‘cause I’ll be back”. În loc, îi spune simplu „I know”, iar asta a fost ideea lui Harrison Ford, care a rămas o replică memorabilă, tocmai pentru că e potrivită, hazlie și dramatică în același timp.

La fel, secvența celebră a duelului din Raiders of the Lost Ark. Căutându-și iubita răpită într-o piață aglomerată, Indy nimerește în fața unui luptător arab, care începe să-și rotească dibaci sabia curbată. De fapt, Harrison Ford avea o criză de dizenterie, se simțea foarte rău în ziua filmării și i-a cerut voie lui Spielberg să rezolve problema în stil „indianesque”. A rezultat unul dintre cele mai bune gaguri cinematografice din toate timpurile: în locul unui duel sabie versus bici, care ar fi necesitat trei zile de filmare, Indy scoate pistolul și-l împușcă sec pe celălalt.

Uitați-vă și la Blade Runner 2049: când Ford intră în scenă, filmul crește pe loc. Scenariștii îl iubesc și adoră să-i scrie replici. E un personaj complex, pe lângă care cel interpretat de Gosling, deși este cel principal, nu trece de limitele bidimensionalului. Dialogul și duelul dintre K și Deckard, cu holograma lui Elvis cântând între ei sau cu câinele lingând băltoaca de whisky, reprezintă scene extraordinare – cum e și cea care deschide filmul.

Ca personalitate, Ford e atât de tare, încât Rick Deckard primește ceva din Han Solo și Indiana Jones în aceste scene. Și asta înseamnă, după mine, să fii un actor mare: să transferi personajului ceva din alte personaje jucate, prin carisma ta, nu doar să te mulezi pe ce trebuie să joci.

Mai e și o chestiune de generații. Ryan Gosling e un actor OK, are șarm și e talentat. Face tot ce trebuie în rolul lui K. E bun pentru noii spectatori. Pe lângă Ford, e totuși un băiețel care se bălăcește cu rățuștele și nu-l pot privi fără să-mi amintesc de clipul în care nu voia să-și ia doctoria.

Dar cine ar fi putut să fie noul Blade Runner? Bradley Cooper? Clive Owen? Poate Christian Bale? După mine, e mai greu ca la James Bond: un personaj poate avea nenumărate fațete și interpretări, dar un actor mare nu poate fi înlocuit. În 2008, au încercat să găsească un mini Indiana Jones pentru millennials în persoana lui Shia LaBeouf, sondând terenul pentru „predarea sceptrului”; a fost un rateu memorabil. Va fi un nou Indiana Jones în 2019, când Harrison va avea 77 de ani, și tot el va juca rolul. Cine altcineva?

Și acum, finalul previzibil: genul acesta nu se mai fabrică. Nici de actori, nici de bărbați.