Unde-i omu’?

Așa văd eu alegerile care urmează. Cum nu mă pricep la politică, nu mă voi referi la ce promit candidații, ci doar la cum apar ei pe afișe.

Ce vedem pe afișele și corturile de campanie ale candidatului Mircea Diaconu? Mai întâi, o ciulama creatoare: patru corpuri de literă diferite, caractere scrise cu majuscule, aldine, italice, plouând în două culori.

Mircea Diaconu, ni se tot repetă, este UN OM, ceea ce e cu-adevărat îmbucurător, întrucât au existat alegeri la care au candidat câini, canguri, măgari sau porci. Ba chiar o femelă-rinocer, Cacareco, a fost aleasă cândva primăriță în Sao Paulo (aici, punctul 18).

Dar cum adică „Alianța UN OM”? E ca și cum ai zice „Unirea dintre o persoană” ori „Căsătoria dintre un soț”. Să fie alianța dintre un om și umbra lui, nicicând vizibilă?

Ploaia aceea de litere mai are însă un scop: acoperă o strălucită absență.

Căci unde-i omu’? Poza lui nu-i pe nicăieri. Este de parcă domnul Diaconu a lăsat un bilețel pe masă că e de acord, în principiu, să ne fie președinte, dar că până una-alta s-a pus la o coadă la sifoane.

Într-un târziu, am înțeles. Campania lui Mircea Diaconu e coordonată de Norica Nicolai. Or, să-i lași pe cei de la ALDE să se ocupe de imaginea ta, după afișul pentru europarlamentare, când Tăriceanu părea fiul lui Dan Bittman, iar Norica jurai că-i Băsescu cu perucă și-o ureche tăiată, căci cercelul atârna de un petic de cer senin, e sinucidere curată.

E de înțeles, așadar, de ce domnul Diaconu nu dorește să-i apară poza pe nicăieri. Afișul făcut de doamna Norica ar fi arătat probabil așa.

Notă: acesta e un pamflet; tratați-l ca atare și mergeți la vot.

Alte portrete de candidați: Momete, Cumpărașu și Vidul cu beculețe.