in Filme, Recomandări

Filme bune și puțin cunoscute. Amici miei (1975)

Amici Miei

Acest film reprezintă o odă adusă imaturității masculine la orice vârstă și o dovadă că italienii pot râde și lângă buza mormântului. Este opera lui Mario Monicelli, unul dintre geniile tragicomediei italiene, cu Philipe Noiret, Ugo Tognazzi, Adolfo Celi, Gastone Moschin și Duilio del Prete.

Un ziarist, un proprietar de bar, un conte scăpătat și afemeiat, un arhitect care râde nechezat – cărora li se va adăuga apoi un chirurg – sunt prieteni din copilărie și au o apetență deosebită pentru farse. Glumele sunt crude, pe seama celorlalți sau chiar a unuia dintre ei.

Filmul e profund incorect politic. Sunt discriminări cu duiumul, infidelitate, desconsiderarea celorlalți cetățeni, glorificarea violenței fizice, obiectificarea femeii, nepăsare față de copiii mici, sfidarea autorităților, lipsă de respect pentru sentimentele celorlalți, numai chestii urâte.

Ca de obicei în comediile în stil italiene, sfârșitul te răscolește. Partea a doua a filmului, din 1982, e și ea bună, dar cea de-a treia, regizată de către Nanni Loy în 1985, e mai slăbuță.

Două scene din acest film sunt nemuritoare. Prima este regina farselor. Cei cinci prieteni ajung la o petrecere unde nu fuseseră invitaţi. Unul dintre ei are nevoie urgentă la baie. Când o găseşte, are o idee genială. „Ce este geniul? E fantezie, intuiţie, hotărâre şi viteză de execuţie.” :)

Cea de-a doua se organizează la plecarea trenului din gară.

SUPLIMENT. Începutul părții a doua. O farsă în cimitir, pe seama unui soț îndurerat.

Tu ce zici?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.