Recorduri românești

La anul, e posibil ca golgheterul Ligii 1 să fie o rezervă de portar.

Într-un singur mod fotbalul autohton poate ajuta economia românească. Zilele trecute, premierul le-a făcut o ofertă celor de la Qatar Airways pentru achiziționarea Tarom. În locul șeicilor, m-aș gândi bine: doar cu plecările și cu întoarcerile fotbaliștilor și ale antrenorilor români s-ar umple câteva avioane.

În același timp, cei rămași în România se învârt precum călușeii, cu o viteză din ce în ce mai mare, dar fotbalul stă tot pe loc. Și nu mă refer doar la jucătorii sau antrenorii care iau toate echipele la rând, în stagii scurte, de parcă ar fi închiriați drept clovni la petreceri, ci și la președinți.

Continue reading

Galaxia milimetrilor

snookerIată-l pe om în fața imaginii perfecte a jocului – o mulțime de bile risipite pe o suprafață – și totul e făcut astfel încât el să nu-și întâlnească adversarul, între cele două strângeri de mînă, decât prin intermediul acestor obiecte. Chiar și când adversarii sunt prieteni buni, ei comunică doar prin mijlocirea arbitrului, de-ți vine să spui că sunt supuși unui experiment social sau că sunt certați și se ignoră princiar la un cocktail.

Continue reading

Ipocrizia,… game, set și meci!

Despre patriotismul de paradă, cu trese și epoleți.

“Să ne lămurească Simona Halep de ce se duce la Stuttgart și nu joacă la Fed Cup! Eu m-aș fi dus să evoluez la Cupa Davis pentru țara mea”, strigă domnul general-maior Ilie Năstase. “Poate că ar trebui să discutăm un pic de valorile care-i definesc pe sportivii de înaltă performanță”, propune domnul Alin Petrache, președintele COSR.

Poate că, într-adevăr, e ocazia potrivită să discutăm despre valorile care ne definesc pe toți, mai ales că toți știm un lucru: Cupa Davis și Fed Cup au rămas codașe într-un calendar mult prea încărcat. Motivul e unul simplu: nu aduc încasări comparabile cu turneele individuale. Astfel, nu se renunță la ele, ca fiind competiții depășite, în schimb programul e construit de-așa natură ca sportivul să le ocolească, preluând criticile profeților din țara sa.

Continue reading

Fotbalul nimănui

Publicul, de la „cel de-al doisprezecelea jucător” la „inamicul numărul 1”.

Proiectul de viitor al fotbalului românesc este următorul: Lucian Sânmărtean (35 de ani) trece de unul sau de doi adversari și dă o pasă, apoi mai vedem. Acesta e „Pachetul Noroc pentru meciurile naționalei”.  La achiziționare, primești promisiunea că poate interveni un șir incredibil de întâmplări fericite, deviere din zidul advers în bară, urmată de gol, apoi 15 minute de final în care Feroe să te domine fără să egaleze.

Continue reading

Cel care urăște

„Pentru a putea admira, e nevoie de măreție” – Ernesto Sabato.

Sunt două genuri de oameni care critică neargumentat evoluția unui sportiv: defetistul și haterul. Primul va flutura steagul alb al predării de la primele semne rele: „Halep pierde finala”, „Jelena o domină mental. N-are nicio șansă”, „E gata!” (în primul set). El preferă, în mod inconștient, siguranța unei înfrângeri frământărilor pe care le aduce competiția, totul pentru șansa de a sublinia, la sfârșit, cu o tristețe totuși sinceră: „V-am spus eu!”.

Continue reading

Așteptându-l pe Nea Piți

Schimbarea antrenorilor e singurul proiect pe termen lung din fotbalul românesc.

Imaginea săptămânii trecute este aceasta: Pastore și Cavani ornând terenul cu fugile lor de evadați și stoperii lui PSG înălțați în careul advers ca două lumânări înfipte în coliva fotbalului mourinhist, frumos și generos ca un credit bancar.

Când va putea oferi o echipă românească un astfel de meci, fie și la o scară a intensității de 1:100? Anume, oameni alergând ca nebunii în virtutea unui ideal comun și, dacă se poate, nu către granițe.

Continue reading