Șobolanii

Oricine are puțină inimă ar fi suferit când a citit povestea asistentei de pe ambulanță ori a copilului de 15 ani mort în brațele mamei. N-ar fi dormit noaptea, l-ar fi bufnit plânsul din senin. Nu e unul, în București, care să nu știe o victimă de la Clubul Colectiv sau un părinte sau un medic de pe ambulanțele care au fost acolo sau un pompier, nu e casă în care fumul și mirosul de om ars să nu fi ajuns cumva.

Oricine are puțin creier s-ar fi gândit că nu se mai poate așa. Chiar dacă acel creier i-ar spune că aceiași vor profita de durerea lui și de protestul lui, tot ar încerca să schimbe ceva, oricât de mic, la el sau în jur.

Oricine are un strop de conștiință s-ar fi întrebat dacă, atâția oameni murind, măcar o parte din vină ar putea fi chiar a sa. Și-ar pune întrebarea: “Este ceva ce puteam face să nu se întâmple asta și n-am făcut?”. Cei care au ieșit în stradă nu au făcut-o doar din furie sau din ură, ci și pentru exorcizarea unui sentiment de culpabilitate, pentru că-și resimt propria vinovăție, într-un fel sau altul. Continue reading →

De ce se joacă?

Sportul ca bucurie și sportul ca formă de nepăsare.

Chipurile copiilor când își întâlnesc idolii recompun în fiecare zi o imagine a raiului pe care am pierdut-o undeva, între câteva scandări de ură. Este ceva nedemn în separarea aceasta dintre tribune și terenul de sport, întrucât pe cât era de necesară pentru cei mari, pe atât e de nedreaptă pentru copii.

De când sportul a devenit o producție, nici toate artificiile tehnologiei nu-l mai pot aduce pe erou mai aproape: el rămâne dincolo de oamenii de ordine. Este un mit, un Moș Crăciun care lasă darurile și pe care nu îl poți atinge. Continue reading →

31…

colectiv2

Mereu cineva știe ce s-a întâmplat. Mereu cineva profită. Mereu cineva numără voturi. Mereu cineva întinde bețe spre buna folosință a taberelor, astfel încât unda de șoc să se disipeze și să nu ajungă spre locurile unde există mereu scheme de evacuare bine puse la punct, sprinklere și extinctoare. Hârtiile cu care se acoperă nu ard niciodată.

Ceilalți? Suntem întotdeauna două tabere, prieteni buni pe Facebook până la prima opinie neîmpărtășită. Minerii împotriva studenților, credincioșii contra ateilor, jandarmii contra manifestanților, maneliștii împotriva rockerilor. Cei care țin cu Steaua și cei care țin cu Dinamo. Cei cu școală și cei fără. Ardelenii și regățenii. Pesediștii și peneliștii. România ta și România celorlalți. Continue reading →

Bodyguardul național

În România, întotdeauna ceva trebuie păzit: bandajele din farmacii, centralele termice, Gânditorul de la Hamangia, cărțile, benzina, holdele. Cea mai importantă resursă a acestei țări pare-a fi însă omul politic. De multe ori, bodyguard-ul e pus acolo doar pentru a spori importanța individului sau a raftului lângă care stă.

Ce mai e azi o casă fără blazonul care-i atestă noblețea: plăcuța de tablă cu „Obiectiv protejat de …”? Ce mai e azi un om puternic dacă nu-și subliniază puterea printr-o coloană care să-i deschidă drumul? Cu o asemenea cultură a omului inutil și după desființarea armatei, în curând fiecare absolvent de liceu va fi nevoit să facă un mic stagiu de bodyguard, pentru a deprinde noțiuni minime de mânuire a bulanului. Continue reading →

Chestiunea Rossi-Marquez

Marele Premiu de MotoGP de la Sepang a fost penultimul din calendarul 2015. În lupta pentru titlu sunt doi colegi de echipă, Valentino Rossi și Jorge Lorenzo (Yamaha). Dar lupta cea importantă la Sepang nu s-a dat între cei doi, ci între Marc Marquez (Honda), campionul mondial în exercițiu, dar fără șanse la titlu anul acesta, și Valentino Rossi. În urma acestui lung duel pentru poziția a treia, cei doi s-au atins și Marquez a căzut.

Comisarii de cursă, pe scurt, au spus așa: Marquez a provocat greșeala, dar Rossi a greșit. Ca urmare, italianul va porni în cursa decisivă de pe ultima poziție a grilei de start, având șanse minime să ia titlul. Unele reluări ale incidentului arată clar că Marquez și-a împins primul casca în genunchiul lui Rossi, mișcându-l. Altele arată la fel de clar că Rossi își dezlipește piciorul stâng de pe motocicletă pentru a-l îndepărta pe Marquez. Continue reading →

Noul catalog de emoții și bucurii

De curând, au fost dezvăluite emoticoanele care vor însoți, pe Facebook, butonul de Like. Se numesc “reacții”. Împreună cu butonul plăcerii, sunt șapte, asemenea magnificilor, piticilor, virtuților, dar și păcatelor. Nu e întâmplător: avem de-a face cu niște supereroi, care vor cuceri și acoperi întregul univers al sentimentelor primare.

Deocamdată, nu ne putem ilustra toate stările prin intermediari, dar se lucrează la asta. Nu peste mult timp, vom putea exprima prin măști…

… ușurarea pe care o simți după aterizarea avionului.

… neliniștea la intrarea într-o cameră aflată în întuneric, când pipăi după întrerupător și nu-l găsești.

… frica de moarte.

… bucuria inexplicabilă la vederea unui răsărit de soare.

… nostalgia pe care ți-o stârnește despărțirea de un loc pe care știi că nu îl vei mai revedea.

… descumpănirea din momentul în care simți că ai călcat într-un rahat.

… mirarea la trecerea pe lângă un unicorn care paște. Continue reading →