Am fost la Puzzle Rooms și ne-am distrat copios

puzzle02Dacă vreți să vă testați inteligența și să vă distrați, vă recomand un loc fain. Doi prieteni au deschis o afacere: organizează jocuri de evadare (genul se numește Escape Room) și ne-au invitat zilele trecute să intrăm în pielea lui Hercule Poirot.

Am fost în Apartamentul 13, unde trebuie să găsești autorul unei crime, căutând indicii în acea cameră, unde se află și victima. Ideea e să găsești chei și coduri care deschid lacăte și dulapuri secrete, să pui totul cap la cap spre a ajunge la punctul final, descoperirea asasinului și dibuirea cheii care permite evadarea. Totul, în mai puțin de o oră. Dacă vi se pare ușor, vă invit la fapte.

Continue reading →

Teoria tăcerii

Coperta_Teoria_taceriiÎn vacanța de Paște am citit câteva cărți nou apărute și aș vrea să vă recomand câteva. Încep cu “Teoria tăcerii” a lui Iulian Tănase, publicată de Editura Herg Benet.

Tăcerea nu e tratată ca nonacțiune, ca o simplă absență a vorbirii, ci ca un act generator, încărcat de sens. Sunt rânduri tragice ori comice, întâmplări fictive sau reale, poezii, gânduri, amintiri, astfel încât cartea devine un mineral cu sute de fațete al cărui miez este tăcerea.

Sunt multe povești interesante, cum este seria cu numărul 64 (ales deloc întâmplător), de întâmplări din lumea șahului. De pildă, în 2010, înaintea meciului său cu Viswanathan Anand pentru titlul mondial, Veselin Topalov a invocat o regulă puțin cunoscută și folosită în șah, prin care să se interzică pe întreaga durată a întâlnirii orice conversație între el și adversarul lui.

Continue reading →

Ipocrizia,… game, set și meci!

Despre patriotismul de paradă, cu trese și epoleți.

“Să ne lămurească Simona Halep de ce se duce la Stuttgart și nu joacă la Fed Cup! Eu m-aș fi dus să evoluez la Cupa Davis pentru țara mea”, strigă domnul general-maior Ilie Năstase. “Poate că ar trebui să discutăm un pic de valorile care-i definesc pe sportivii de înaltă performanță”, propune domnul Alin Petrache, președintele COSR.

Poate că, într-adevăr, e ocazia potrivită să discutăm despre valorile care ne definesc pe toți, mai ales că toți știm un lucru: Cupa Davis și Fed Cup au rămas codașe într-un calendar mult prea încărcat. Motivul e unul simplu: nu aduc încasări comparabile cu turneele individuale. Astfel, nu se renunță la ele, ca fiind competiții depășite, în schimb programul e construit de-așa natură ca sportivul să le ocolească, preluând criticile profeților din țara sa.

Continue reading →

Fotbalul nimănui

Publicul, de la „cel de-al doisprezecelea jucător” la „inamicul numărul 1”.

Proiectul de viitor al fotbalului românesc este următorul: Lucian Sânmărtean (35 de ani) trece de unul sau de doi adversari și dă o pasă, apoi mai vedem. Acesta e „Pachetul Noroc pentru meciurile naționalei”.  La achiziționare, primești promisiunea că poate interveni un șir incredibil de întâmplări fericite, deviere din zidul advers în bară, urmată de gol, apoi 15 minute de final în care Feroe să te domine fără să egaleze.

Continue reading →

Cel care urăște

„Pentru a putea admira, e nevoie de măreție” – Ernesto Sabato.

Sunt două genuri de oameni care critică neargumentat evoluția unui sportiv: defetistul și haterul. Primul va flutura steagul alb al predării de la primele semne rele: „Halep pierde finala”, „Jelena o domină mental. N-are nicio șansă”, „E gata!” (în primul set). El preferă, în mod inconștient, siguranța unei înfrângeri frământărilor pe care le aduce competiția, totul pentru șansa de a sublinia, la sfârșit, cu o tristețe totuși sinceră: „V-am spus eu!”.

Continue reading →

Așteptându-l pe Nea Piți

Schimbarea antrenorilor e singurul proiect pe termen lung din fotbalul românesc.

Imaginea săptămânii trecute este aceasta: Pastore și Cavani ornând terenul cu fugile lor de evadați și stoperii lui PSG înălțați în careul advers ca două lumânări înfipte în coliva fotbalului mourinhist, frumos și generos ca un credit bancar.

Când va putea oferi o echipă românească un astfel de meci, fie și la o scară a intensității de 1:100? Anume, oameni alergând ca nebunii în virtutea unui ideal comun și, dacă se poate, nu către granițe.

Continue reading →