Politica în bucătărie

Primul ministru seamănă bine cu un storcător de legume: când i se umple rezervorul, se stropşeşte. De câte ori e întrebat ceva, domnul Boc vibrează bărbăteşte, descrie o mică rotaţie pe tălpi şi aruncă în jur replici seci: „Aţi citit legea? Aţi citit legea?”. Supunându-se docil presiunilor venite de sus, a reuşit să ne stoarcă pe toţi de venituri.

Elena Udrea este un mixer elegant, oferind piureuri de orice fel. Rude, prieteni, contracte de promovare pe banii statului, nimic nu mai poate fi desluşit acolo. În acelaşi timp, Radu Berceanu e o maşină de tocat performantă. Merge uns. A funcţionat în gol în 214 guverne, dar are garanţie pe viaţă. Problema este că, după ce introduci multe kilograme de carne crudă şi dai la manivelă, pe partea cealaltă nu iese nimic, nici măcar un milimetru de autostradă, pentru că a pus sare iarna pe străzi.

Dacă te uiţi pe frigider, îl vezi şi pe Victor Ponta: e cel mai vesel magneţel. Nu-l poţi folosi în altă parte. De faianţă nu se prinde. Nici de perete. Pe bătrâna maşina de spălat rusească se plictiseşte. Poate însă naviga pe suprafaţa albă a celui care ne-a fost cândva prim ministru.

Crin Antonescu e ochiul cel mic de la aragaz. Sunt situaţii în care celelalte sunt ocupate şi nu-ţi rămâne decât această soluţie. La aprindere, se înflăcărează un pic, apoi pâlpâie nehotărât. Dacă se stârneşte un curent de aer prin bucătărie, jumătate din corolă i se stinge. Îţi pui speranţele în el că va reuşi să reîncălzească ciorba sleită a politicii, însă mereu se plânge că e prea mic şi că n-are tiraj.

Din când în când, declaraţiile sar brusc din Cristian Boureanu ca dintr-un prăjitor de pâine fixat din neatenţie pe ultima treaptă. Degeaba arunci feliile carbonizate la gunoi, miros urât şi de-acolo.

Mircea Geoană e acea ustensilă pe care o ai, dar pe care n-o foloseşti aproape niciodată. De pildă, dispozitivul pentru ornarea tortului. Este util o dată pe an, când vrei să scrii pe glazură „Mihaela, dragostea mea”. Apoi, uiţi de el. Ajunge undeva pe sub strecurătoare, suportul pentru oul fierbinte şi spumieră.  

Deasupra tuturor, ascuns în dulap, stă uscătorul de vase. Foarte performant: le zvântă de nu se văd. Aşa, am rămas doar cu tacâmurile, inutile de altfel, căci mâncare nu prea mai e.

Sven cel absent

Acest Mondial consacră eşecul unei metode: aceea de a angaja selecţioneri în sistem part-time, ca pe nişte babysitteri de lux pe durata CM. A făcut-o Nigeria, cu Lagerbäck – ofertându-l după ce acesta eşuase în a califica Suedia -, dar cel mai rău s-a „ars” Coasta de Fildeş cu Eriksson.

În ultimii ani, Sven-Göran a reuşit o performanţă demnă de Emil Boc: a luat bani mulţi nefăcând mai nimic. După concedierea de la naţionala Angliei, în mai puţin de un an a fost demis şi de la Manchester City. Pe banca selecţionatei mexicane a rezistat 9 luni, aproape anulându-i acesteia orice şansă de a mai ajunge la CM2010, de au ieşit suporterii în stradă. Apoi a ajuns la Notts County, în ceva ce nu se ştie dacă a fost un bluf sau o escrocherie. După aceste etape, ajunsese la o avere de 20 de milioane de euro. A promis că va ajuta selecţionata Coreei de Nord – nu a făcut-o -, fiind angajat pînă la urmă pentru trei luni de Coasta de Fildeş, tot pe bani buni.

Vi-l amintiţi la meciul cu Brazilia? Părea un psihanalist căruia clientul îi poate spune: „Ştiţi, aseară m-am îmbrăcat în portjartierul bunicii şi am împuşcat toţi câinii din cartier”, că el zice zâmbind: „Da? Interesant. Continuaţi”. În faţa acelei figuri placide ca o bucată de brânză, în respectivul meci, Coasta de Fildeş nu a jucat antifotbal, ci nonfotbal,  îmbinând prostia, orgoliul tribal, faultul abject şi provocarea laşă. Cum se întâmplă în filmuleţele cu elevi care-şi fac de cap sub ochii profesorului, n-am înregistrat din partea antrenorului nicio reacţie, nicio implicare, niciun semn de responsabilitate. Nimicul din teren se reflecta perfect în vidul de pe bancă şi invers.

În absenţa autorităţii masculine, mamele jucătorilor ivorieni le-au trimis fiilor un îndemn la unitate şi la luptă, un fel de „Mamă, ce vă învaţă omul ăla acolo?”. Efectul s-a văzut în ultimul meci din grupă, când africanii au fost o echipă, chiar dacă una lipsită de antrenor. Iar noi râdem de nord-coreeni, care nu-şi joacă la Mondial posibilele cariere la cluburi de răsunet, ci posibilele prezenţe în nişte cariere de piatră.

CM 2010. Ziua 15

Meciul Hănescu – Brands (turul 3 la Wimbledon) începe la 18:00 pe sport.ro.

La 17:00, avem Coreea de Nord – Coasta de Fildeş (Telesport) şi Portugalia – Brazilia (TVR1).

La 21:30, Elveţia – Honduras (Telesport) şi Chile – Spania (TVR1).

Măcar atât

” … Spaniola nu numai că permite inflamările, dar le şi stimulează. Din Mexic în Argentina şi din Paraguay în Spania, cuvintele au un fel de-a irupe din gâtlej ca nişte păsări ţinute prea mult în colivii. Ceea ce în alte limbi sună sobru, doct sau neutru în spaniolă prinde aripi şi ia foc. Simţi de pretutindeni pârjolul, revoluţia şi iubirea toridă …”.

Un articol de Radu Paraschivescu.