De ce complicăm un sport simplu? A devenit fotbalul parte a industriei vopselelor de păr? 

Pe 28 februarie, International Board va lua în discuţie oportunitatea acordării cartonaşului portocaliu la meciurile de fotbal. Jucătorul astfel sancţionat ar trebui să iasă câteva minute de pe teren, numărul acestora urmând să fie stabilit. La aceeaşi şedinţă se va discuta şi despre folosirea unui al doilea arbitru de teren, care să-l ajute pe central.

Parcă îl văd pe arbitrul de rezervă pregătit, pentru orice eventualitate, cu cinci ceasuri pe fiecare antebraţ. Apoi, de ce ar fi cartonaşul portocaliu? Pare o invenţie feminină, întrucât bărbaţii nu înţeleg culorile. De câte ori, târâţi de iubită într-un magazin cu produse exclusiv feminine, nu aţi spus: „Da, bluziţa asta mov e interesantă „, primind replica: „E indigo. Nu te pricepi la culori”?

Şi ăsta e adevărul: există prea multe nuanţe inutile. Pe meniul de restaurant sunt vinuri albe şi vinuri roşii, a găsit cineva capitolul cu rosé-uri? Femeile sunt blonde sau brunete, numai perfida industrie a vopselelor de păr a introdus zeci de nuanţe înşelătoare. La o invitaţie la film, aşteptăm doar „da” sau „ba”, ca să înţelegi restul gamei de răspunsuri trebuie să fi citit cinci tratate de diplomaţie.

Peste vreo 30 de ani, arbitrul principal va intra pe teren urmat de o suită de adjuncţi – fiecare specializat în henţuri, ofsaiduri, auturi sau cornere -, şi cu o paletă de cartonaşe în rucsac. Cel lila se va da pentru cot în gură, aducând trei minute eliminare. Cel grena se va acorda pentru vociferări, iar jucătorul penalizat va trebui să recite, aşezat în genunchi în dreptul fanionului de corner, paragraful 1.24.3, alineatul 2, punctul c din regulament. Cartonaşul roz va anula acordarea unuia violet, arătat în cazul în care fotbalistul apare pe teren în halat, papuci de casă şi capişon.

Sunt curios cum vor fi atunci emisiunile TV de analiză fotbalistică şi spectrografică. „Îl avem la telefon pe reputatul fost mare arbitru, Ion Crăciunescu, care ne va lumina de ce X a primit cartonaş grena”, iar specialistul ne va explica, ajutat de tabelul frecvenţelor şi al lungimilor de undă, că, de fapt, e roşu de Burgundia.

De ce nu păstrăm fotbalul simplu? Ar trebui să luăm exemplu de peste ocean. Dacă în fotbalul american s-ar introduce sistemul cartonaşelor, regulamentul ar fi extrem de limpede. Când e fault, iar jucătorul lovit are în continuare toate membrele ataşate şi mişcă, se dă cartonaş galben. În rest, se dă roşu şi se cheamă medicul.

Dacă tot era să ne complicăm viaţa inutil, trebuia să inventăm cartonaşul verde, să nu ne zgâim la arbitru ca la panoul oculistului. Semaforul e una dintre puţinele invenţii imediat comprehensibile (cu toate că şi acolo culoarea galbenă a fost introdusă doar cu scopul de a putea fi amendat). Scos din buzunar şi agitat de către arbitrul însărcinat cu verificarea netezimii fanioanelor, cartonaşul verde ar semnaliza faptul că pe teren nu s-a petrecut nimic deosebit şi că jocul poate continua.