Măsurile secrete ale guvernului

Nu sunt de acord cu cârcotaşii care critică măsurile anticriză ale guvernului: acestea dovedesc un simţ al eficienţei şi al cumpătării.

De exemplu, ministrul Transporturilor a inaugurat patru staţii de metrou prin care poate circula un singur tren, într-un singur sens. Ce vreţi mai economic? Desigur, se putea şi mai bine: să fie uşi pe o singură parte, cea opusă peronului. Până se va da în folosinţă linia a doua, dacă eşti grăbit, te duci cu metroul şi te întorci cu autostopul. Se pare că domnul Orban are în plan şi o magistrală cu o singură staţie. În loc să aştepte călătorii trenul, acesta va fi mereu prezent, aşteptându-i pe ei.

Guvernul pregăteşte şi măsuri de încurajare a producţiei. Membrii executivului vor primi pancarte cu „Hai băieţi!” şi se vor deplasa la puţinele uzine în care se mai lucrează, pentru a-i încuraja pe muncitori. Primul ministru vrea o deschidere cât mai rapidă a porţilor la Uzinele Dacia şi în acest scop a cerut montarea de celule fotoelectrice. Domenii din agricultură şi pomicultură vor fi subvenţionate, astfel încât şomerii să aibă unde freca menta sau tăia frunză la câini. În industria pielăriei chiar vor fi create locuri de muncă, pentru fabricarea de curele cu mai multe găuri.

Nu au fost uitate nici programele de pregătire psihologică a populaţiei. Ministerul sănătăţii publice, în colaborare cu Ministerul economiei şi finanţelor, va lansa campania „Lasă-te de viaţă!”, în care va explica pe înţelesul tuturor efectele benefice ale sinuciderii: scăderea şomajului („Pune osul la treabă!”), creşterea PIB-ului pe cap de locuitor („Mai puţini, mai bogaţi!”), echilibrarea cererii şi a ofertei pe piaţa imobiliară a locurilor de veci („Mori acum, ai întreţinere mai mică la iarnă”).

Pentru stoparea creşterii infracţionalităţii, Eminescu va fi înlocuit pe bancnota de 500 RON cu Mihaela Rădulescu, care va purta doar un chipiu de poliţistă şi cătuşe, iar mesajul tipărit va fi „Furatul e singura ta plăcere?”.

Ca replică la promisiunea lui Băsescu de a merge numai cu Logan, Tăriceanu a făgăduit că va renunţa la Harley Davidson şi va folosi o Mobra cu un ataş nu foarte bine fixat, în care îl va lua şi pe preşedinte.

Dacă nici una din aceste măsuri nu va da roade, premierul a declarat că, în martie 2009, cînd se va trece la ora de vară, va cere populaţiei să dea ceasurile înainte cu un an.

Numărul de magie

Generaţia mea are golurile lui Hagi tipărite pe partea interioară a pleoapelor, acum iată-le şi pe suport electronic. Nu am văzut încă DVD-ul, dar sper că pasele lui magice nu lipsesc, pentru că ele spun o altă parte a poveştii, la fel de frumoasă.

Sîntem în meciul cu Argentina de la Cupa Mondială din 1994, la 1-1. Ilie Dumitrescu clonase golul lui Hagi din partida cu Columbia, inventînd din lovitură liberă o boltă peste portarul argentinian, apoi Batistuta egalase din penalty. Echipa României iese din apărare, iar Hagi, plasat lîngă întretăierea tuşei din dreapta cu linia de la centrul terenului, primeşte mingea de la Dan Petrescu. Aşteptînd susţinerea unui coechipier, pătrunde un metru-doi în terenul argentinienilor, în timp ce patru adversari se apropie încet din toate părţile.

Lipit de marginea terenului, Hagi conduce mingea în stilul acela al lui lenevos, de pisică tupilîndu-se către pradă, şi fiecare mişcare conţine un avertisment (în „Pentru un pumn de dolari” există o secvenţă asemănătoare: Clint Eastwood se apropie de patru pistolari cu aceleaşi mişcări încete, dar ameninţătoare, pentru ca într-o fracţiune de secundă să-i împuşte pe toţi). Urmărind imaginile, veţi observa că nici unul nu-l atacă decisiv. Nici nu era recomandat să încerci să-l deposedezi, mai ales cînd se afla cu faţa spre poartă, deoarece într-o picosecundă Gică îşi schimba direcţia şi viteza, trecea pe tangentă şi te trezeai vînînd o umbră.

Din terenul nostru, Lupescu ţîşneşte, iar unul dintre cei patru simte pericolul şi îi ia urma. Tîrziu! Exact atunci răsare şi pasa lui Hagi, ca o garoafă din batista iluzionistului. Cînd Gică a dat drumul balonului trecuseră fix 4 secunde de la primire, iar cei trei argentinieni strînşi în jurul lui tot nu îndrăzniseră să-l atace.

Lupescu primeşte mingea pe fuleu – pasa pe poziţie viitoare a fost o altă „marcă înregistrată” Hagi -, preia şi îi trimite din nou decarului, care avansase. Iată-l acum în faţa fundaşului stînga argentinian, în dreptul colţului careului mare, începînd acelaşi dans hipnotizator de şarpe. Cînd îl vede pe Ilie Dumitrescu îndreptîndu-se în fugă spre careu, Hagi „pune frînă”, îşi întoarce mingea pe piciorul stîng şi pasează la întîlnire, exact înainte ca doi adversari să-i închidă uşa. Prelins prin sita apărării, Ilie se roteşte graţios ca un dansator de tango, pune latul şi mingea e în poartă.

A fost unul dintre cele mai frumoase şi simple contraatacuri din istoria fotbalului. La fiecare dintre cele patru pase, balonul a fost dat către cel mai avansat fotbalist român din acel moment. Nu a fost unul fulgerător, – a durat cincisprezece secunde, dintre care opt mingea s-a aflat la Hagi -, dar revăzîndu-l, ai senzaţia că mult mai numeroşii argentinieni nu au avut în nici un moment vreo şansă.

Plaja dintre nămeţi

“ … Edit Miklos, căci despre ea e vorba, refuză să intre în polemici sau să işte scandaluri. Ocoleşte politicos toate întrebările al căror răspuns ar putea acuza pe cineva. Bârfele nu-şi găsesc locul în programul ei zilnic. Două antrenamente de pregătire fizica pe zi – unul dimineaţa, unul seara, cu căutări de sponsori între ele …”.

Un articol de Pin.

Trebuie neapărat să cunoşti trecutul sexual al partenerului?

O probă de cuplu

de Elena Georgescu

Discuţia legată de trecutul erotic al partenerilor seamănă cu acele necesare momente când te decizi să scapi de câteva lucruri inutile din casă. Înainte de a le duce la gunoi, trebuie să le strângi maldăr şi să le treci în revistă.

În general, trecutul sexual bogat al partenerei îi deranjează pe bărbaţi, în timp ce femeile se concentrează asupra prezentului. Este poate şi pentru că bărbaţii văd în sex mai ales ideea de posesiune, în vreme ce femeile mai degrabă pe cea de comuniune. Ei sunt angrenaţi într-o nesfârşită competiţie („A fost mai bun ca mine?”), în timp pe femei le interesează de obicei „Pe care ai iubit-o mai mult?”.

Este bine să ştim trecutul celui ales nu pentru a-l judeca, ci pentru a-l cunoaşte mai bine. Aflăm din povestea lui cum anume a învăţat el să se poarte în cutare situaţie, ce îl bucură şi ce îl răneşte, ce nevoi are, cum gestionează o relaţie sau cât tolerează la celălalt, care îi sunt resursele şi care limitele. Nu „palmaresul” contează, ci şansa  de a ne proteja pe noi, dar şi pe el. E ceva ce ţine de maturitate, dar şi de sinceritate. Dacă suntem împreună, de ce să nu ştim cât mai multe unul despre celălalt, din toate etapele vieţii?

A spune că nu contează trecutul reprezintă o diminuare a importanţei prezentului. Evident, e şi un test util. Dacă partenerul evită răspunsul, dacă niciuna dintre „foste” nu a însemnat nimic deosebit pentru el, dacă se schimbă la faţă când vorbeşte de o trecută iubire, … hmmm, atunci ceva nu e în regulă.

Trecutul poate ucide viitorul

de Adrian Georgescu

Nu înţeleg persoanele care dau dovadă de această formă de masochism. Pe de-o parte, îşi doresc o viaţă sexuală cât mai “aprinsă”, pe de altă parte ar vrea ca priceperea în domeniul erotic a perechii să fi fost obţinută prin citirea manualelor ori prin revelaţie, nu prin contacte anterioare.

În al doilea rând, e ceva ce nu-ţi aparţine, un teritoriu intim al unei persoane asupra căreia nu câştigi drepturi doar pentru că în acel moment sunteţi împreună. Nu cumperi o maşină, ca să te intereseze foştii “proprietari” şi eventualele defecte, ci începi un drum alături de o fiinţă. Or, fiecare nouă relaţie este o pârjolire a trecutului. Fostele iubiri rămân parte din noi, dar nu au nicio legătură cu prezentul în afara faptului că ne-au construit şi definit din punct de vedere sentimental.

Oamenii sunt unici şi irepetabili. La fel şi şi ceea ce se întâmplă din punct de vedere erotic între ei, în ciuda unor similitudini a gesturilor ori a trăirilor, foarte periculoase, întrucât tentează în a trage concluzii pripite, de genul “Dacă a înşelat în zece relaţii anterioare, mă va înşela şi pe mine”.

Un cuplu nu se încheagă prin mecanisme psihanalitice gen “Întoarce-te în trecut ca să îţi înţelegi prezentul şi să prevezi greşelile viitorului”, ci prin acea forţă inexplicabilă a iubirii. Dragostea puternică e cea care-şi refuză plasele de siguranţă, nu aceea care se construieşte ca după un manual de utilizare.