„Marele Circ” începe să semene cu un bal mascat organizat în Coreea de Nord, la care participanţii au voie să poarte doar uniforma de muncitor. Preşedintele Federaţiei Internaţionale de Automobilism, Max Mosley, intenţionează să introducă din 2010 în Formula 1 motoare, cutii de viteze şi suspensii standard pentru toate echipele. Ca urmare, Ferrari ia în calcul retragerea din competiţia în care s-a aflat de la începutul vremurilor, idee cu care cochetează şi BMW, Mercedes, Toyota, Renault şi Honda.

Comunismul miliardarilor

De unde această goană spre comunism în chiar miezul unei lumi libere? Doar nu e „Cupa Dacia 1300”. Dacă vor să salveze echipele mici, care sînt farmecul acestui sport, să împartă altfel banii din drepturile TV şi de imagine, din care oricum îşi trag partea leului! Să adopte sistemul din alte competiţii auto, prin care pentru fiecare punct obţinut maşinii i se adaugă o greutate suplimentară. Şansele trebuie egalizate cît mai mult, nu transformate într-o normă.

Să le dai tuturor acelaşi motor, aceeaşi cutie de viteze şi aceleaşi suspensii înseamnă să castrezi omul de această latură a sa care-l îndeamnă în mod constant să-şi depăşească limitele, riscînd, inventînd şi căutînd soluţii. Pentru FIA însă, ideal ar fi ca piloţii să se joace la PlayStation, controlînd de la distanţă nişte maşinuţe electrice identice, ori să organizeze concursuri de parcare laterală, ieftine, sigure şi cu aceeaşi maşină.

Ce-ar fi să desfiinţăm şi şampania de pe podium, pe motiv că e scumpă şi îmbată?

Salvaţi planeta şi distrugeţi omul!

Şi toată această discuţie de coafor cu combustibili ecologici şi cu păduri care trebuie protejate cu orice preţ! Da, trebuie redusă poluarea, însă nu distrugînd omul. Ce-ar fi să începem prin a nu organiza un Mare Premiu în China, ţară care produce peste un sfert din poluarea de pe Glob? Altfel, avem curse la lumina becului, curse în miezul deşertului şi se vorbeşte iarăşi de un Mare Premiu în Las Vegas, unde linia de start să fie în faţa cazinoului Caesar’s Palace. Mai lipseşte o întrecere sub apă şi una care să se ţină pe partea vizibilă a Lunii, filmată de pe Pămînt.

Dar ştiţi ce nu mai avem? O cursă pe care să o urmărim cu ochii scoşi din orbite şi cu pumnii încleştaţi, între doi turbaţi precum Senna şi Prost sau Schumacher şi Hakkinen.

Pilotul automat

Piloţii înşişi se transformă într-un parc auto, o tabără de utecişti robotizaţi, cu salarii enorme şi gîturi mai groase decît capetele, care stau cinci ore pe zi în sala de forţă ori în studiourile unde se turnează clipuri publicitare şi care, cu puţine excepţii, dau declaraţii corecte din punct de vedere politic. Unde sînt vremurile în care Gilles Villeneuve şi Rene Arnoux se depăşeau şi pe iarbă, în care Mansell îşi împingea maşina peste linia de start-sosire, căzînd apoi leşinat? Unde sînt anii în care Senna şi Berger, ciupiţi bine de tot, desfăşurau furtunul de la hidrant şi-i dădeau drumul, inundînd camera unui pilot care dormea? Noi îl vrem pe Irvine înapoi, cu chinta sa regală de iubite!

Nu întîmplător cei mai buni piloţi sînt şi cei mai ţăcăniţi. De aceea îmi place Raikkonen, că stăpîneşte şi nobila artă a prăbuşirii sub masă, de aceea îmi place Alonso, că declară şi altceva decît ce-i cere echipa. Mi-e dor pînă şi de un pilot care să încaseze o amendă pentru depăşirea vitezei legale.

Riscuri calculate de contabili

De aproape 15 ani, de la dispariţia lui Senna nu a mai murit nimeni într-o cursă, ceea ce e nemaipomenit, însă noi, în faţa televizoarelor, ne stingem de plictiseală. Fiecare Mare Premiu este însă astăzi un cortegiu funerar la 250 kilometri pe oră, rotirea ordonată a unor căluşei pe roţi. Reducînd viteza maximă şi costurile, ei reduc viaţa sub pretextul că o apără. Nu este un omagiu adus celor dispăruţi de-a lungul istoriei în accidente de cursă, ci dimpotrivă, o pîngărire a memoriei lor. Piers Courage, Jochen Rindt, Jim Clark, Gilles Villeneuve, toţi erau bărbaţi care ştiau la ce se expun, dar care şi-au asumat acest pericol şi au „dat gaz”.

Vrem automobilism, nu „autoimobilism”! Nu ne trebuie o Formula 1 dietetică şi emasculată, unde cheltuielile trebuie să scadă doar pentru a creşte încasările celor care organizează Marele Circ. Pe biletele de la toate competiţiile de profil scrie: „Sporturile cu motor sînt periculoase”, dar unde naiba mai e pericolul? Ca pe unul dintre piloţi să-l roadă centura de siguranţă şi să se infecteze?

Nu mă interesează ce face Max Mosley în viaţa sa particulară. Din punctul meu de vedere, poate să joace „fazan” pe cocoţate costumat în lupul cel rău ori să se zbenguiască îmbrăcat într-un tutu roz, uns cu dulceaţă de gutui. Mă îndoiesc însă că participantele la micile sale petreceri sexuale cu caracter geriatric sînt alese astfel încît să semene perfect una cu cealaltă. Măcar de aici să tragă Sir Max concluzia necesară, şi anume aceea că ne place varietatea.

Luptă între Prost, Senna şi Schumacher la Kyalami, în 1993

Irvine şi Hakkinen se bat cu suc la conferinţa de presă!

Raikkonen explică de ce nu a fost prezent la o acţiune a lui Pele, la MP al Braziliei 2006