E 0-1 la pauză.
Brian Eno & Nitin Sawhney, „Prophecy”
Bute şi-a apărat titlul cu succes
Andrade la podea în repriza 10.
Watch live video from sportinwood’s channel on Justin.tv
În noroi
Generaţia de Aur se perindă prin Palatul de Aur. Foşti mari jucători iau cîte o porţie de Steaua, sperînd că vor regăsi gustul tinereţii, apoi li se acreşte rapid. Gheorghe Hagi, Adrian Ilie, Marius Lăcătuş au căzut pe rînd pradă acestui şantaj sentimental. Nu-şi dă nici unul seama că la Steaua sînt asemenea confecţiilor: simple articole de acoperire, trecute în timp la reduceri, apoi alungate din raft pentru a se face loc noii colecţii de toamnă-iarnă?
A venit sezonul ploios şi Steaua a primit o altă manta de vreme rea. Reintrăm în normalul descris de o teribilă anomalie: cum e posibil să existe o clauză de exclusivitate a antrenorului în alcătuirea echipei? E ca şi cum un dirijor ar semna un document prin care să se asigure că toţi instrumentiştii vor lua aminte la mişcarea braţelor sale şi că nimeni nu va tuşi cu subînţeles din lojă.
Ce ironie! În acelaşi timp, calul troian al Stelei se laudă că a distrus Rapidul şi Dinamo, prin plantarea a cîte unui seamăn, adăugînd că îi e mai greu să se bage la CFR Cluj, pentru că „acolo sînt băieţi deştepţi”. Nici nu mai contează dacă declaraţia reprezintă adevărul sau nu. Ea descrie un mod de gîndire şi de acţiune, prin care e suficient să apeşi capul vecinilor ca să te salţi din mocirlă. E victoria de etapă a mediocrităţii: să-i poţi coborî pe cei din imediata ta apropiere pentru a respira cîteva secunde în plus. Măcar pînă trece camionul numit Liga Campionilor, care-i împinge pe toţi la fund şi egalizează stratul gros de noroi de deasupra ţestelor.
Aceasta e şansa clujenilor: să rămînă departe de această lume mică, scufundată în noroi.
Melc
De la Socio. A nu se încerca în România!
Autostrăzi
Degeaba. Orice-am face, nu suntem buni la construit şosele. Ştim însă cum să le botezăm. De pildă, Autostrada Soarelui se numeşte astfel pentru că doar maşinile care merg cu baterii solare se pot realimenta pe ea.
Ungurii ne tot întreabă când se vor uni autostrăzile noastre europene cu ale lor. Atenţie, să nu cădem în această capcană a iredentismului maghiar! În curând, când cele două autostrăzi care străbat pusta vor ajunge la graniţa comună, trebuie doar să asfaltăm rapid o buclă între Borş şi Nădlac, să se întoarcă revizioniştii de unde au venit!
Aceasta ar fi “Autostrada Vadim”. Propunerea mea constă însă în a distribui fiecărui partid construcţia unei şosele, iar celor deja începute să le curmăm chinul în faşă, transformându-le în terenuri de tenis cu piciorul. Bineînţeles, o dată la patru ani, când vor prezenta raportul de activitate, ctitorii neantului se vor lăuda că au reasfaltat cândva autostrada Bucureşti-Piteşti. În rest, autostrada Boc va lega Clujul de Cluj, Via Felix va fi o vastă reţea invizibilă unind toate Antenele, iar din magistrala Patriciu-Tăriceanu va rămâne finalizată doar banda de dus. Băsescu, e drept, construieşte în fiecare seară o autostradă cu şapte cărări pe sens, dar îşi regăseşte dimineaţa măreţia de Salvator al lui Dalli scufundată într-o ciorbă de burtă.
Cel mai interesant e însă montagne-russe-ul “La Oprescu”, născocit în timpul unei anestezii generale autoprovocate. Mă gândesc cu teamă că medicul-primar a parcurs în vis toată istoria, de la templele greceşti şi viaductele romane până la Bumbeşti-Livezeni şi Muntele Rushmore. Poate că stâlpii vor fi cariatide înfăţişându-l pe Unicul Preşedinte postrevoluţionar în diferite ipostaze biografice: agăţându-i lui Geoană la gât cravata de “boy scout”, gesticulând în engleză în faţa ambasadorului rus şi alungând minerii din Bucureşti.
Când se va începe construcţia ultimului tronson, degeaba vor căuta primul stâlp, pe care va fi basorelieful cu naşterea lui Ilici, vegheată de Marx şi de Engels. Graţie asfaltărilor succesive, acesta va fi încorporat între timp în parcarea din subsolul unui zgârie-nori, iar primarul va trebui să demareze edificarea altui ştreang supraînălţat de beton pentru uşurarea circulaţiei. Într-o variantă şi mai realistă, la momentul terminării construcţiei, ori se va fi inventat deja teleportarea, ori Capitala va fi un imens sit arheologic în care urmaşii noştri vor căuta Casa Poporului.
Într-un singur punct sunt de acord cu domnul Oprescu: în acela că autostrada trebuie să fie suspendată. Corect, trebuie suspendată urgent.