De obicei, filmele de groază mă lasă rece. Clișeele folosite, exagerările, metodele facile de a speria mă îndepărtează de majoritatea acestor pelicule. Groaza nu se construiește ușor, trebuie o mână bună de regizor, o gradare subtilă și un scenariu foarte bine scris. După cum o arată filmul de pe poziția a treia, nici măcar nu e neapărată nevoie de un buget mare pentru a face un horror bun.
Unele filme și-au atins însă scopul. Continue reading
Una dintre zonele cele mai puțin îmbâcsite de turiști – am mai scris despre ea aici – este zona de sud a Italiei, dar nu mă refer la mai cunoscuta parte de vest, cu coasta amalfitană, ci deasupra „tocului Cizmei”, adică pe latura estică. Cu avionul (Wizzair), din Otopeni până la Bari ajungi în mai puțin de două ore, apoi, cu trenul, ești acolo cam într-o oră și jumătate. Așadar, din București ajungi în Matera mai repede decât ai ajunge, de pildă, cu trenul în Timișoara. Continue reading
Am văzut meciul acesta de multe ori. În prima repriză, o mână de băieți cară mingea spre poarta adversă ca pe-o găleată plină ochi cu apă, atenți să nu o verse. Sunt lenți, crispați și se vede că nu au motivație. Uneori, te aștepți să-l zărești pe unul vorbind la mobil la un colț de teren. Avem vreo două ocazii, pe care vârful nostru le irosește ridicând lumânări, ducându-și apoi mâinile la cap ca şi cum chiar se aștepta să marcheze. Continue reading
În acest weekend, începe noul sezon din Formula 1. La “preluarea cheilor”, noul proprietar – concernul american Liberty Media – se confruntă cu o problemă de popularitate: publicul s-a săturat de o singură echipă dominantă în campionat. Practic, de prin 2008 (sezonul în care Hamilton a câștigat titlul în fața lui Massa în ultimul tur de la Interlagos) n-am mai avut o luptă echilibrată la vârf între formații. Continue reading
1. “You talkin’ to me?” – Taxi Driver (1976). În scenariu scria doar: „Bickle își vorbește în oglindă.” De Niro a improvizat tot.
2. “Here’s Johnny!” – The Shining (1980). Jack Nicholson a recunoscut că a luat propoziția, care nu era în scenariu, din modul în care era anunțat Johnny Carson la intrarea în scenă la The Tonight Show.
Imma era acolo, în picioare, pieptănându-se în fața oglinzii. Continuă să cânte de parcă el nici nu s-ar fi aflat acolo. Își simțea plămânii ca pe niște pești mari înotând în interiorul corpului. Focul frământa lemnele într-o sobă și peste zgomotul acela crescu un altul: trosnitura parchetului sub tălpile sale butucănoase, ca sub copitele unui animal gigantic și neîmblânzit. Mai mult teama de acel zgomot îl împinse în continuare înainte, spre abajurul luminos din jurul patului, unde își văzu brațele cuprinzând-o și trupurile se ciocniră într-un zbucium scurt, apoi se desprinseră, ca și cum la capătul îmbrăţişării n-ar fi fost alt ţel decât acea scurtă atingere.
Mirosea a var. Continue reading
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
