Depășirile sunt dese și nu sunt „asistate”. În Formula 1, principalul mod în care se putea depăși era crearea efectului de aspirație în spatele mașinii din față, de care pilotul aflat în urmă putea profita. Pentru a se contrabalansa diminuarea acestui efect, a fost introdus sistemul DRS, care creează artificial premisele depășirii, un fel de Viagra a curselor.
În MotoGP nu e nevoie de așa ceva; într-o cursă vedem uneori mai multe depășiri decât într-un întreg sezon de F1. În „Marele Circ”, pe patru roți, cu mașini foarte stabile și asistate de numeroase echipamente electronice, greșeala aproape că nu mai este posibilă. În MotoGP, pe două roți, deci cu o stabilitate mult mai redusă și cu un spațiu necesar pentru depășire de patru ori mai îngust, orice deviere de la traseul ideal și de la accelerarea/decelerarea perfecte ale celui din față oferă oportunități pentru cel din urmă. Continue reading
Am vazut cum se schimba marea la fata cand furtuna implanta pumnale in larg, cum se naste dimineata in Gibraltar, intinzandu-se ca un copil si tipand prin mii de pescarusi, am vazut soarele ucigand ca un asasin platit in desert, dar mangaind un obraz inlacrimat de ghetar in Tara de Foc, am vazut toate acestea, apoi, intr-o buna zi, l-am vazut pe Colin McRae pogorandu-se cu masina de pe un deal prafuit al Greciei.
Cu câteva momente înaintea începerii finalei US Open din 2016, disputată acum mai puțin de o lună împotriva celui mai bun jucător de tenis din lume, Novak Djokovic, 