Patru filme extraordinare cu Kirk Douglas

Kirk Douglas

Kirk Douglas împlinește astăzi 100 de ani (n.r. textul a fost scris în 2016) și, dintre marii actori, doar Olivia de Havilland a mai atins această bornă. Este uluitor cum un asemenea artist nu a primit niciodată Premiul Oscar, după cum s-a întâmplat cu Peter O’Toole, căci o distincție pentru întreaga carieră înseamnă prea puțin. Din cele peste 25 de filme în care l-am văzut pe Kirk Douglas, niciodată nu a fost doar bun, ci întotdeauna a fost strălucitor. Continue reading

Documentare excepționale. Cosmos: “A Personal Voyage” și “A Spacetime Odyssey”

cosmos1

Cei trecuți de-o anumită vârstă vi-l amintiți: prin 1982-1983, serialul “Cosmos. A Personal Voyage” era difuzat de TVR, în serile de joi. Până la apariția documentarului “Civil War”, în 1990, a fost cel mai urmărit documentar din lume. Au fost 13 episoade, concepute, scrise și prezentate de astronomul și astrofizicianul Carl Sagan, muzica aparținându-i lui Vangelis.  Continue reading

Top 3 orășele din Europa

După ce am scris despre orașele mele favorite, iată și localitățile mai mici, cu până la 100.000 de locuitori

locorotondo03

Locul 1. Locorotondo.

Acest orășel se află în cea mai frumoasă și, paradoxal, cea mai puțin turistică zonă a Italiei, în tocul Cizmei. V-am mai sfătuit să mergeți acolo și o repet. Până la Bari, din București faci cu avionul o oră și 40 de minute și ai ce vedea: Ostuni, Polignano a Mare, Ostuni, Lecce, Matera, Alberobello. Regiunea e vestită pentru peisaje, vinuri și pentru niște căsuțe conice denumite trulli Continue reading

Cărțile copilăriei mele

Ale voastre care sunt?

După ce am regăsit ieri un articol în care abordam tangențial subiectul acesta, aș vrea să vă spun ceva mai multe despre romanele mele favorite din copilărie.

aventura-si-contraaventura11. Aventură și contraaventură, Leonida Neamțu (1966). Doi circari – un acrobat fără o ureche și un iluzionist ce refuza să vorbească, însoțit de o uriașă cobră – fug dintr-un circ aflat la capătul lumii, cu gând să se întoarcă în România. Pe drum, cunosc o galerie de personaje interesante – un marinar ce-și căuta inamicul de-o viață spre o dreaptă socoteală, un hoț amator, un cartograf pierdut pe o insulă, un actor celebru care fugise de la Hollywood, un detectiv particular care-l urmărea pe Hitler etc. -, adoptă o suită de animale, trec prin naufragii, incendii, urmăriri, evadează și iar sunt prinși și iar evadează.

Ceea ce vă povestesc sună copilărește, dar stilul în care e scris romanul e total deosebit de orice altceva am citit vreodată. E o combinație năucitoare de Llosa și San-Antonio, de Allan Poe și Swift. Singurul loc unde am găsit o asemenea învecinare între tragic și hilar este – nu glumesc deloc – în serialul „Twin Peaks” al lui David Lynch.  Continue reading

Documentare de excepție (II). Making a murderer (2015)

makingamurderer_head11985, Manitowoc, Wisconsin, SUA. Un tânăr în vârstă de 23 de ani, Steven Avery, e învinuit de agresiune sexuală și de tentativă de crimă împotriva unei femei, Penny Beerntsen, apoi găsit vinovat și condamnat la 32 de ani în închisoare. În 2003, așadar după 18 ani, întrucât tehnologia avansase și s-au putut testa probele ADN prelevate atunci, Steven Avery este găsit nevinovat și eliberat din închisoare. Doi ani mai târziu, după ce dăduse în judecată statul pentru închidere ilegală, Avery este acuzat pentru uciderea unei alte femei, Teresa Halbach. Deși printre polițiștii care au adunat probe s-au aflat și câțiva dintre cei care-l băgaseră pe nedrept la pușcărie în 1985, Steven este arestat, acuzat și condamnat din nou, la închisoare pe viață.  Continue reading

Documentare excepționale (I). „The Civil War” (1990), de Ken Burns

soldati4Este halucinant vârtejul în care a alunecat națiunea americană între 1861 și 1865. Secesiunea din 1861 a șapte state din Sud a dus la un război care a durat patru ani și în care și-au pierdut viețile între 620.000 și 750.000, mai mulți decât au pierdut Statele  Unite în cele două războaie mondiale împreună.

Sunt nouă episoade care durează ceva mai mult de zece ore. Regizorul Ken Burns n-a facut reconstituiri video cu actori profesioniști, pentru a obține un realism care ar fi diluat forța filmului; doar vocile, fotografiile epocii și cele scrise în scrisori ori în jurnalele ținute de participanți spun povestea. E ca un teatru de umbre impecabil pus în scenă, eroii fiind soldați obișnuiți, atât din Nord, cât și din Sud, dar și conducători.  Continue reading