Sunt momente în istoria sportului în care semenii noștri s-au înălțat deasupra condiției umane și au realizat performanțe uluitoare. Uneori, aceste performanțe sunt depășite (de pildă, recordul la săritura în lungime al lui Bob Beamon – 8,90 metri la Olimpiada din 1968 – a fost bătut în 1991, de către Mike Powell, cu 8,95 metri). Alte performanțe vor rămâne însă, în vremurile noastre și-n cele ce vor fi, extrem de greu de depășit.
Nu credeți? Citiți mai jos!
Cele 9 titluri consecutive ale lui Sebastien Loeb în Campionatul Mondial de Raliuri. Credeți că recordul lui Michael Schumacher de 7 titluri mondiale în Formula 1 e imposibil de depășit? Ce spuneți însă de performanța lui Loeb? Între 2004 și 2012, francezul a ucis orice boare de vânt în WRC, asta după ce în 2003 – primul an în care Citroen a participat la toate cursele din sezon -, pierduse titlul la un singur punct în fața lui Petter Solberg.
Cum naiba se face că, de la un timp, ziariștii au devenit antrenori și antrenorii au devenit ziariști? E amuzant că într-o țară unde nu prea mai există fotbal există în continuare numeroase emisiuni de analiză a luftului. Fotbalul ar trebui pus pe butuci, ca o afacere din care toată lumea are ceva de pierdut, bani sau timp. Să fie ca un cimitir de mașini: câțiva angajați care să păzească carcasele ruginite și cam atât. 
Era o vreme când naționala era patria în șort și 23 de milioane de inimi se înghesuiau în 11 piepturi. Vă amintiți acel moment de tăcere când Hagi își potrivea mingea la lovitura liberă? Era mai multă uniune decât la toate sărbătorile naționale la un loc. Era ceva între noi și tricolori, imposibil de explicat, ca atunci când intri în casa bătrânească de la țară și vezi pe perete pozele străbunicilor. 
