“În fotbalul actual nu mai există echipe mici”. Ați auzit deseori această butadă, prin care vorbitorul își propune, de obicei, să scuze în avans o contraperformanță.
Este, de pildă, Ungaria o echipă mică? Am considerat-o astfel, mai ales în ultimii ani. Am râs de izmenele cenușii ale bunicului Gabor Kiraly, de faptul că au doar trei fotbaliști buni în echipa națională, restul jaloane. Am greșit. Ungaria e o echipă care, la această competiție, și-a propus mai mult decât să nu se facă de râs. De fapt, ce obiectiv e acela să te duci la o competiție încercând să nu te faci de râs? E ca și cum la interviul de angajare ți-ai propune un singur lucru: să nu-ți torni cafeaua în cap. Continue reading
Croații au scăpărat precum chibriturile umede. Anglia? Demisionarilor din UE le-ar fi prins bine un antrenor. Belgienii sunt o încântare pentru ochi, însă Miss Popularitate are puține șanse să fie frumoasa Europei. Polonezii? Ca stil, sunt niște nemți mai mici, fără însă a avea victoria în ADN. Francezii au doi jucători care pot decide un meci: Payet și Griezmann, dar atât. Numai două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua un titlu european. Din păcate, ele se vor întâlni în sferturile de finală. 
În partida împotriva Portugaliei din optimi, Croația a comis marele păcat al sportului: în loc să joace ce știa mai bine, și-a sugrumat propriile calități, transformând curajul în tehnică de calcul. Acea fermecătoare echipă despletită ce înfrânsese Spania, campioana europeană en titre, s-a transformat într-o gospodină atentă să nu risipească un sfanț la legătura de lobodă. De la portughezi mă așteptam la asta: ei mereu au jucat un soi de „măgărușul”. 
Valoarea unei echipe stă și în modul în care joacă când liderul ei este absent. Amintiți-vă de pildă, de România la primul meci de la Cupa Mondială din 1990: am jucat fără Hagi cu URSS-ul lui Zavarov, Protasov și Dasaev și a fost un meci perfect. Din momentul în care a înscris Lăcătuș, nicio secundă victoria României n-a fost în pericol.
Ați văzut vreodată cum se prinde o muscă într-o pânză de păianjen? La început, pânza parcă nici nu există și zumzăitul muștei pare la fel de puternic. Apoi, ea se luptă și se încâlcește tot mai tare, până când nu-și mai poate mișca picioarele. Așa arată toate evoluțiile României în grupe – preliminare sau de turnee final – de mulți ani încoace: un chin continuu, la început mai domol, apoi din ce mai greu de suportat.
Câteva echipe se anunță deja ca favorite pentru câștigarea Euro 2016. A începe enumerarea fără Germania e ca și cum ai vorbi despre punk și n-ai aminti de Sex Pistols. O altă favorită este Polonia, care și-a demonstrat forța în meciul direct cu nemții, o ciocnire între berbeci ce păreau că se vor da cap în cap până la sfârșitul lumii.