Danke, Daum!

Selecționerul a făcut nemțește ceea ce ai noștri făceau până acum românește: a compus o echipă capabilă să joace prost foarte bine.

christoph_daumMeciul cu Muntenegrul a fost sublim și mi-a redat speranțele în potențialul fotbalului nostru. Naționala României avea nevoie de Christoph Daum pentru un suflu nou.

Desigur, dumneavoastră credeți că glumesc. Vă asigur că nu. Să vă explic. Alte naționale pot juca prost într-un singur fel și doar în anumite ocazii; naționala României e singura selecționată din lume capabilă să o facă într-o varietate de feluri. Suntem, practic, inepuizabili, de la așezările crispate ale lui Pițurcă până la picturile rupestre ale lui Răzvan Lucescu ori la schemele de evacuare la incendiu ale lui Iordănescu, toate au fost etape necesare în devenirea noastră. Trebuia să vină Daum care să continue aceste experimente, introducând în ecuație un element important: aleatoriul.  Continue reading

Fotbal de pokemoni

282266613a79dd3f2846103653392534Ce tumult în fotbalul românesc! Dacă citești presa, ai zice că Euro 2016 a fost doar încălzirea pentru adevărata competiție, că Ronaldo și Griezmann au deschis balul în care prinții carpatini ai gazonului semnează cu echipe de top prin ziare și prin site-uri.

De dimineața până seara se vorbește despre mutări pe o hartă din aburi. „Alibec este în vizorul unor cluburi din Rusia și Germania”, „Budescu îi ține pe granzi în șah”, ba chiar și că Victor Pițurcă este un posibil selecționer al Belgiei. România e țara miracolelor cotidiene, unde apa rece are tărie și buchet.  Continue reading

Absența cancelarului din 16 metri

antoine-griezmann1De-a lungul campionatului european, Franța a crescut constant. După ce aproape a remizat cu noi, a ajuns să calce ca pe-o găină Islanda și, iată, a eliminat pe drept Germania.

După faza grupelor, Franța a terminat rodajul. Nu au fost pe teren doar sclipitorul Griezmann (foto), talentatul Payet și puternicul Pogba. De pildă, Lloris – și nu Neuer sau Buffon – a fost cel mai bun portar al turneului. Germanul i-a avut în față pe Höwedes și (cu excepția acestei ultime partide) pe Hummels; italianul, pe Bonucci, Barzagli și Chiellini. Păi, să fiu iertat, înaintea lui Lloris  au stat, în primele meciuri, doi centrali de valoare medie – Koscielny și Adel Rami –, apoi în locul ultimului a apărut debutantul Umtiti, care a greșit la ambele goluri ale Islandei. Puțini au remarcat, de pildă, jocul dens al lui Matuidi, de câteva meciuri încoace fantastic la centrul terenului.  Continue reading

Portugalia, campioana plictiselii

ronaldo1Înțelegem de ce s-a făcut un turneu final cu 24 de echipe în loc de 16 echipe: mai multe formații la start, mai multe meciuri – 51 față de 31 -, mai mulți suporteri, deci încasări mai mari. Asta e: unora le place vinul îndoit.

Putem înțelege și de ce echipa gazdă, pentru încasări cât mai consistente, trebuie să meargă cât mai departe, iar pentru asta i se scot în cale adversari cât mai slabi, arbitri amabili ori meciurile ei sunt programate în același oraș. A fost cazul la multe turnee finale, la CM1990 pentru Italia, la CM 1994 pentru Statele Unite, a CM2002 pentru Coreea de Sud și în multe alte ocazii.  Continue reading

Țara celor care luptă

_90097303_ash2Printre primele amintiri pe care le am despre fotbal sunt golurile de la distanță ale lui Arie Haan de la Campionatul Mondial din 1978; primul, împotriva Italiei (în poartă, Zoff), cel de-al doilea împotriva Germaniei (în poartă, Sepp Maier, care deținea și un record de invincibilitate de 7 ore și jumătate la Cupa Mondială). Până astăzi, olandezul a rămas reperul personal în domeniu, deși în clasorul sentimental al tunarilor s-au adăugat Sameș, Hagi, Dorinel, Koeman, Rivaldo, Ronaldinho, Sinișa Mihailovici, Steven Gerrard, Andrea Pirlo, Cristiano Ronaldo sau Zlatan Ibrahimovici.  Continue reading