E timpul pentru un selecționer străin

Eșecul de la Euro 2016 este rezultatul unui fotbal mic, corupt și închis în el însuși.

burleanuMeciul unei generații. Am auzit de prea multe ori această înșiruire flască de cuvinte creată de laboratoarele mediocrității din presă pentru ca ea să mai însemne ceva. Poate chiar aici e sâmburele răului: să ajungi să crezi că 90 de minute, fie și soldate cu o victorie, pot înlocui atâta amar de timp pierdut.

Meciul unei generații nu s-a jucat la Lyon, după cum nu s-a jucat nici în Ghencea, cu slovenii, în 2001, nici în meciul cu danezii din 2003, nici acum trei ani, în barajul cu grecii. Nu. Atunci doar au fost trecute pe răboj scorurile previzibile. Adevăratul meci al acestei generații și al celor vor urma se joacă în fiecare secundă, și, după cum se arată, suntem permanent conduși.  Continue reading

Campioni mondiali la a ne minți singuri

12068996_970703009639529_9155475075412198973_oAți văzut vreodată cum se prinde o muscă într-o pânză de păianjen? La început, pânza parcă nici nu există și zumzăitul muștei pare la fel de puternic. Apoi, ea se luptă și se încâlcește tot mai tare, până când nu-și mai poate mișca picioarele. Așa arată toate evoluțiile României în grupe – preliminare sau de turnee final – de mulți ani încoace: un chin continuu, la început mai domol, apoi din ce mai greu de suportat.

Grupa aceasta a turneului final a fost, din punct de vedere valoric, ca una din preliminarii. Franța, Elveția și Albania: mare noroc am avut! Mai mult, mergeau mai departe nu doar primele două echipe, ci și majoritatea celor de pe locul al treilea. Dacă nici în condițiile astea nu am trecut de grupe, înseamnă că doar dacă s-ar retrage una dintre adversare am avea șanse. Continue reading

Concurs de încurajat naționala

Știu că unii lăcrimați deoarece Dodel Tănase n-a prins lotul României, alții pentru că Nea Puiu duce la Euro 2016 prea puțini închizători și prea mulți atacanți. Personal, mă oftic pentru că Maxim a rămas pe-afară. Fiecare-și are supărarea lui legată de echipa națională.

Dar acum, asta e. Pe ei îi avem, pe ei îi încurajăm, cu ei trecem de grupe. De ce spun asta? Pentru că sunt optimist pentru acest „european”. Eu zic că vom face egal cu Franța în meciul de deschidere, cel de pe 10 iunie. Cred că Elveția ne va bate după o partidă de mare luptă, dar că vom învinge apoi Albania și vom merge mai departe. Și din faza următoare ne poate ieși în cale, de ce nu?, Ucraina, cu care tocmai am jucat o partidă echilibrată.  Continue reading

Viitorul e al celor curajoși

Nu luăm gol și asta e bine. Dar de ce nu dăm?

Sunt multe lucruri bune de scos în evidență după meciul cu Spania. Că am făcut egaluri cu ultimele finaliste ale unui campionat european, că naționala României nu a mai pierdut de 14 meciuri. Că tandemul Grigore – Chiricheș s-a sudat în centrul apărării, că Stanciu crește cu mingea la picior, că Filip este o variantă foarte bună pentru postul de fundaș stânga. Că am făcut presing avansat și am ieșit deseori din apărare cu mingea la picior în fața unei echipe bune, chiar dacă lipsită de titularii obișnuiți.  Continue reading

Campioni la „Cine-i șeful”

Ne pregătim de Euro 2016 jucând cu noi înșine.

12068996_970703009639529_9155475075412198973_oTurneul final a început din timp, prin meciuri deloc amicale între compatrioți. Selecționerul se ceartă cu antrenorul formației campioane, un altul apare și spune ce-ar fi făcut el dac-ar fi fost pus în situație.

Recunoașteți tiparul? E competiția veșnică a bărbaților, fie că se poartă prin metode câinești de trasare a teritoriului, fie prin îmbrânceli, într-o cârciumă obscură de la capătul lumii. Ștefan Bănică junior de la FRF, care ar trebui să vorbească, tace duios și înțelept. El conduce fotbalul românesc prin bule, ca peștele în acvariu. Iar când vorbește, îți dorești să fi tăcut.  Continue reading

Ne ascundem de fotbal

Am ajuns în faza tragicomică a Campionatului European și nici măcar n-am început să jucăm.

Ce multe s-au schimbat de la ultima participare la un turneu final, din 2008! Pe atunci, componenții lotului încă erau împărțiți în jucători din campionatul intern și “stranieri”. Acum însă, granița dintre cele două categorii e greu de sesizat: azi ești rezervă la Kongürlümspor ori la Kakabirligi, mâine revii în Liga 1 ca atu important al noii tale formații în lupta pentru evitarea retrogradării. Condiția necesară și suficientă pentru împlinirea profesională a unui fotbalist român pare a fi, acum, revenirea în țară. Odată trecut turneul final, același fotbalist va fi considerat realizat dacă va reuși, măcar pentru două luni, să plece din țară.  Continue reading