Cearta e pentru cine să ia banii de pe ochii mortului, căci Steaua nu mai există de mult.
Faultul începe chiar din formula aceasta nefericită: „fostele glorii”. Gloria, dacă e adevărată, rămâne pe viață. Nu se menține prin aciuarea pe lângă un latifundiar, nu se pierde prin retragerea din activitate. Este precum geniul. N-ați auzit nicicând de un „fost geniu”.
Când se ceartă și se împart pe tabere, acești foști mari fotbaliști fac exact pe dos față de cele ce declară. Fiecare bate un cui în coșciugul Stelei. De asta, procedura de distrugere a unei echipe presupune întâi ruperea ei în două, după cum s-a întâmplat cu Craiova, cu Timișoara, cu Rapidul. Când ai două echipe, ai două tabere. Unul așteaptă bani și post după cum se făceau guvernele în azilurile de bătrâni: doar-doar o prinde și el gloria de a i se mai spune „domnule ministru”, măcar la mofetă. Altul iese din criptă să bântuie fotbalul cu program.
Bineînțeles, nu se poate o jumulire corectă fără juriști. Cândva, legile s-au făcut astfel încât să se poată fura într-un fel. Astăzi, se fură altfel, iar metodologiile trebuie armonizate. Atât. În rest, juriștii sunt ca dezlegătoarele de vrăji: trebuie să-l facă pe client să creadă că ei chiar muncesc.
Fostele glorii se ceartă pentru cine să ia banii de pe ochii mortului, căci Steaua nu mai există de mult. Cei care speră la un post ori la un împrumut doar se iluzionează că se poate face răsuflare artificială cu câteva milioane de dolari și-un mănunchi de animatoare de priveghi. O echipă poate exista fără bani, fără stadion, fără echipament, dar fără galerie nu poate. Moare mai încet, dar moare sigur.
O echipă, pentru a fi ce-a fost, trebuie să aibă TOT: palmaresul, culorile, numele, sigla. Din patrimoniul acesta nu poate lipsi nimic. Ce nu înțeleg fostele glorii este că nici măcar persoanele lor, cât de respectabile ar mai fi astăzi, nu prezintă la fel de multă importanță ca faptele lor din trecut. Nu se poate extrage dintr-o echipă palmaresul, de pildă, și ea să rămână intactă. E ca și cum ai scoate o vertebră din șira spinării și te-ai aștepta ca omul să meargă.
Pentru suporteri chestiunile astea contează. Și ei dau verdictul: nu curțile de apel, nu juriștii, nu ministerele, nu patronii. Nu fostele glorii.
Astfel, o tabără va obține un golem hrănit din sucurile unui fotbal muribund, cealaltă o fantomă cu galoane.