Stadionul național pluvial

“Lăsați orice pretenție, voi cei care intrați aici” – inscripție de pus la intrarea pe National Arena.

Așa se construiește un stadion național. Spui la început că-l vei face după arena Commerzbank din Frankfurt, dar cheia de boltă nu e numele arenei originale, ci acel “după”, exact cum o adaptare după Shakespeare  poate fi o poveste cu împușcături și urmăriri între mașini. Ce înseamnă acel “după”? Că pe stadionul din Frankfurt nu curge apa când plouă mai vârtos, însă pe cel din București, de două ori mai scump, da. E doar o adaptare.

Poate nu știați, dar Arena Națională are site oficial, nab.ro. Printre știrile „calde” e și una despre concertul Depeche Mode din 2013, de altfel ultimul organizat acolo. Dacă veți număra spectatorii de pe National Arena în timpul unui meci obișnuit, veți observa că fotbalul nu mai e sportul numărul 1 în România, ci poate fi considerat un sport extrem practicat de către spectatori, din proprie inițiativă.

Poate ați văzut imaginile filmate în timpul meciului Steaua – FC Voluntari (aici și aici) și răspunsul Primăriei Muncicipiului București (aici și aici). Pentru pasarea responsabilității și a șpăgii n-avem nevoie de antrenori. O instituție poate afirma orice, folosind limbajul unui plutonier major, pentru a ajunge la concluzia că nu poartă nicio vină. Nici măcar nu e vorba de scuze, mesajul e clar: “Dacă există o cât de mică suspiciune că vine ploaia, dacă se vor observa nori negri la orizont, o intensificare a vântului, dacă barometrele scad sub o anumită valoare, asumați-vă voi riscul, cei care mergeți la meci”. Poate se sesizează avocatul poporului, preocupat zilele acestea exclusiv de starea de sănătate a bolnavului de lux al națiunii și unul dintre șpăgarii ei de frunte.

Sintetizate, explicațiile primăriei sunt următoarele: “A curs niște apă pe niște spectatori, ce mare scofală?”, “S-a întâmplat”, “Lasă că nu i-a topit”. Dacă acest episod s-ar petrece când stadionul ar fi arhiplin, când s-ar afla în tribune mulți copii și oameni în vârstă, nu apa scursă, ci panica stârnită într-o astfel de situație ar constitui pericolul principal. Nu furtuna i-a omorât pe cei care au fost striviți în timpul Cenaclului Flacăra de la Ploiești, în iunie 1985, ci sperietura care a condus la îmbulzeala către ieșire.

Ca orice instituție specializată în ascunderea capului în nisip, P. M. B. e însă doar o fabrică de explicații competente în cazul unui accident. Ar putea spune orice. Cade o tribună? “Niciodată un stadion nu e proiectat pentru situațiile în care suporterii sar toți în același timp”. Se înlocuiește gazonul a șaptezecea oară? “Niciodată gazonul unui stadion nu e proiectat pentru situațiile în care 22 de oameni aleargă simultan pe el”. Există un singur spațiu de parcare pentru 40 de locuri în tribune? “E parte a campaniei organizate de Primărie pentru încurajarea mersului pe jos”. A căzut cubul video plasat deasupra gazonului și a strivit trei fotbaliști? “Ei nu participau la faza ofensivă și oricum cubul a oferit imagini live în tot timpul căderii”.