Țepe de mare valoare

Dacă tenisul admite funcția de “căpitan nejucător”, fotbalul românesc a consacrat-o pe cea de “jucător nejucător”.

Există motive pentru care transferurile ce se fac în această iarnă sunt denumite „istorice”. Fie ele devin istorie în scurt timp, prin nefinalizare, fie se referă la fotbaliști care erau activi pe vremea lui Herodot. De pildă, Eboue: „un fost finalist al UCL”, numai că finala aceea din UCL a avut loc acum mai bine de 10 ani. Mai este cazul lui Siaka Tiene, aflat la frumoasa etate de 34 de primăveri, dar „fost coechipier al lui Zlatan”.

Acestea sunt însă doar nade aruncate publicului, pentru creșterea interesului în jurul unui campionat foarte slab. Să vedem transferurile deja făcute. Noului venit la Steaua Timo Gebhart i se spune „Bad boy” nu pentru că ar fi o fiară pe teren, ci pentru că a strangulat o femeie. De altfel, în ultimii trei ani, după cum informează gsp.ro, omul a stat 677 de zile pe tușă, pentru accidentări la adductori, pelvis, inghinali și la rotulă. La Petrolul vine un „magician de 17 milioane de euro”; algerianul Ziani are deja 33 de ani, o vârstă a marilor promisiuni doar dacă te apuci de darts. Continue reading →

Ne ascundem de fotbal

Am ajuns în faza tragicomică a Campionatului European și nici măcar n-am început să jucăm.

Ce multe s-au schimbat de la ultima participare la un turneu final, din 2008! Pe atunci, componenții lotului încă erau împărțiți în jucători din campionatul intern și “stranieri”. Acum însă, granița dintre cele două categorii e greu de sesizat: azi ești rezervă la Kongürlümspor ori la Kakabirligi, mâine revii în Liga 1 ca atu important al noii tale formații în lupta pentru evitarea retrogradării. Condiția necesară și suficientă pentru împlinirea profesională a unui fotbalist român pare a fi, acum, revenirea în țară. Odată trecut turneul final, același fotbalist va fi considerat realizat dacă va reuși, măcar pentru două luni, să plece din țară. Continue reading →

Cum râdem de noi

Când îl luăm peste picior pe Hagi, să ținem cont de un lucru: e în continuare cel mai cunoscut român din lume.

„Să luăm titlul e imposibil, dar realizabil”. Se spune că e ultima „perlă” a lui Hagi, după „Fiecare om suntem diferiți. El se va identifica cu el însuși”, „Iancu dacă talent, orice ne-a demonstrat totul”, „Nu putem să ne ascundem după unghii”, „Omul e o persoană umană”.

Ați râs? E bine, râsul eliberează. Să precizăm totuși că fraza n-a fost citată complet; Hagi de fapt a spus, întrebat fiind cine are mai multe șanse, Simona Halep să câștige un Grand Slam sau Viitorul să ia titlul (sesizați profunzimea interogației): „La ea e mult mai ușor. La noi e imposibil, un lucru greu, aproape imposibil, dar realizabil”, ceea ce e un pic altceva.

Cred că există mai multe feluri de a fi inteligent. La Hagi și la alți sportivi de geniu se manifestă o extraordinară inteligență a trupului care întotdeauna a contrabalansat această stângăcie a limbajului. Mulți știu să vorbească, să dai însă o pasă la întâlnire la 50 de metri, peste mijlocașii și fundașii adverși, direct pe fuleul coechipierului din atac e mai greu. Să scoți în stradă, de câteva ori în timpul vieții, sute de mii de oameni bucuroși care să-ți scandeze numele e aproape imposibil. Puși „să discute” cu o minge, așadar extrași din sistemul de referință convenabil, mulți distinși critici ar stârni hohote de râs mai abitir decît panseurile lui Hagi. Continue reading →

Premiul Messi – Ronaldo

Din nou, lupta pentru FIFA Ballon d’Or s-a dat între cei doi. E corect?

Din 2010, de cînd FIFA decernează trofeul Balonul de Aur, au fost doar doi câștigători. În prezent, este 4-2 pentru Messi în meciul cu Ronaldo, argentinianul mai având un Ballon d’Or, obținut pe când trofeul încă era decernat de revista France Football.

În acest an, știrea despre alegerea celui mai bun fotbalist al lumii a trecut aproape neobservată, fiind mai degrabă propulsată spre atenție de cancanistica măruntă stoarsă din întrebarea : “Ce ți-ai dori din ce are celălalt?”. După părerea mea, lumea iubește acest duel doar când se petrece pe gazon, dar în rest s-a plictisit de el. Aceste gale îmi amintesc de episodul din Seinfeld în care Jose Carreras e denumit “the third guy”, pentru că, din cauza alăturării sale cu mai celebrii Domingo și Pavarotti, nimeni nu-și amintește cum îl cheamă. Sau de formatul de negociere în cazul unei invazii militare: 2+1, acel 1 fiind victima, invitată doar de formă. Continue reading →

Mentalitatea de perdanți joviali

Doi antrenori români și-au exprimat dorința de a-l transfera pe Cristi Tănase. Păi să nu mori de râs? Acest Marco Polo al fotbalului românesc ar putea reveni, din îndepărtata Chină, aproape direct în lotul național pentru Euro 2016. Conform gsp.ro, „El Dodelinho” a jucat, din iulie, doar în zece partide pentru Tianjin Teda, ocupanta locului al XIII-lea în campionatul chinez, în care a marcat de numai două ori, din postura de al doilea atacant. Continue reading →

Bâlciul cu luminițe și cu dictatori

Formula 1 se va închiria în curând cu ora.

După anii în care Michael Schumacher a câștigat fluierând cinci titluri la rând, cei care conduc Formula 1 au înțeles ceva: publicului nu-i plac dictaturile manifeste. Adică, să câștige aceiași oameni, dar măcar să fie mai cu suspans, așa.

În cele patru sezoane în care Red Bull și Vettel au luat titlu după titlu, Mercedes și-a dres de câteva ori vocea, amenințând cu retragerea. Au urmat două titluri ale lui Hamilton și, în 2016, vom avea din nou reecranizarea poveștii biblice cu cei doi fii concurenți. Rosberg și Hamilton se cunosc de la cinci ani. Au fost prieteni, dar și adversari. Palpitant ca un episod din clipurile făcute de Mercedes: neamțul atipic împotriva englezului atipic, fiecare jucându-și rolul. Continue reading →