Bute îl răpune pe Miranda cu un pumn parcă împins de un resort din cutia cu surprize, columbianul cade prefăcut într-o mână de confetti peste pantofii lui Lucian, dar numai aproximativ 29 de români aflaţi în ţară văd asta în direct la televizor. Restul dorm sau nu prind postul respectiv. „E Bute român sau canadian?”, se întreabă a doua zi cei de la „Gândul”. Nu asta e însă întrebarea, ci „Mai suntem noi conaţionalii lui Bute?”.

Câteva ore mai târziu, Schumacher şi Hamilton se fugăresc precum Chip şi Dale la postul naţional, dar vorbele nu sunt despre ei, ci despre miticul Doruleţ care i-ar umili pe amândoi legat la ochi şi, vă reamintesc, sponsorizăm această sinucidere lentă a pasiunii. Pe sport.ro începe apoi finala de tenis de la Monte Carlo. Nadal îl nimiceşte pe Verdasco, acesta arată ca un avion ce a întâlnit norul de cenuşă, dar noi numai ne imaginăm loviturile de antiaeriană, întrucât, în ciuda a ceea ce anunţă programul postului, între timp s-a dat legătura într-un mall, unde nişte domni lovesc elegant cu piciorul în falcă.

Vine şi meciul Oltchimului, terminat cu fete poleite cu frişcă, e ca o petrecere-surpriză, apoi imaginile de la ştiri cu Radu Voina răspunzând serios la întrebări cu tricoul mînjit, ca un profesor căruia, în tabără, i s-a organizat o festă. „Ştie cineva cât costă statul român aceasta echipa Oltchim, ţinând cont că la combinatul respectiv falimentul e in parcare, iar rata şomajului e uriaşă?”, întreabă, mai pe seară, Andrei Niculescu pe Facebook. Şi mă întreb: „Nu-i mai bine oare să sponsorizezi fără să ştii o performanţă decât să fii în mod constant păcălit pe faţă?”. Ziua în care România a obţinut un titlu mondial la box şi-o calificare în finala LC de handbal se încheie, ca de obicei la gsptv, cu Becali vorbind, vorbind şi vorbind.

Ca să nu ajungă handbalistele să joace finale între două bătătoare de covoare, le vom construi cândva şi o sală, după ce vom termina patinoarele care ne costă mai mult decât realizarea unei copii în mărime naturală a Groenlandei. Nu va fi un mall, nici măcar o „polivalentă”, ci un templu închinat exclusiv sportului. În mijlocul lui, între panouri şi reflectoare, va fi instalat un pupitru mititel cu un telefon, de la care cineva va vorbi în faţa camerelor cât e ziua de lungă cu Becali, întrebându-l, printre altele, ce crede el despre Oltchim.