Mulțumim, Hexi Pharma, că ne-ai făcut mai puternici!

morga04Dacă citești acest articol, ești un om norocos. Nu pentru că e un articol extraordinar, ci pentru că te afli în viață, ceea ce, pentru un român, este deja o realizare extraordinară.

Dezvăluirile din sistemul medical arată un adevăr pe care-l simțeam de mult pe propria piele: România funcționează de mult pe baza efectului placebo. Nu știu cum stăm în ceea ce privește speranța de viață, dar la speranța de moarte am făcut progrese spectaculoase.  Continue reading

Apostolii urii

Free speech and hate speechDoi indivizi sunt bătuți de alți doi indivizi într-un tramvai. După mine, nu asta e știrea. E un incident regretabil, neplăcut și care trebuia evitat, dar unul care, din păcate, se întâmplă în lume la fiecare picosecundă.

Adevărata știre e ce urmează după viralizarea episodului: apar două tabere și „gestionari” ai conflictului.  Se întâmplă ceva cu noi zilele-astea: dăm multă atenție – și pe bună dreptate – bacteriilor și tuturor celor ce „se iau” prin spitale, dar ignorăm total efectele celui mai viral sentiment, mai ales în era Internetului: ura.  Continue reading

România ar trebui să fie o țară exclusiv online

mapCum tragi prima oară aer în piept în această țară, hop și primul risc: o bacterie cât un uliu poate să te-nhațe și, până te dumirești ce taxe ai de plătit, te cară dincolo. La noi, Jocurile Foamei se organizează din leagăn, ca formă de socializare.

România ar trebui să fie o țară exclusiv online. Să fim toți niște conturi de Facebook și atâta tot. Și-așa ne laudă toată lumea pentru viteza de Internet. Dacă viața reală nu ne aduce mari satisfacții, în virtual am fi cei mai tari. Am fi pe toate canalele de știri: „România, primul stat care a făcut marele switch spre eter”, „Țara pixelilor fericiți”, „Acești români geniali! Păcat că-s doar niște duhuri”.  Continue reading

A Fight at the Opera

robert-longo-frank-and-glennDacă ne putem certa la Operă, înseamnă că ne putem certa oriunde: la grupul de terapie, la priveghi, când ne bronzăm pe saltea în largul mării, în timpul unei operații pe cord deschis sau în somn.

Românii se pot lua de păr și dacă sunt de aceeași părere sau mai ales atunci. Când cineva îți dă dreptate înseamnă că și-a însușit opinia ta. În ce scop? Cine l-a trimis?

Nevoia de inamici o întrece pe cea de prieteni. De-aia folclorul nostru dospește de paranoia. Avem dușmani nu doar în manele, ci și în toate baladele sau doinele. Tuturor personajelor bune li s-a pus gând rău. Apropo, cum să-i spui unei oi că tovarășii tăi vor să te omoare? Nu e de glumă, omul chiar trebuia internat urgent; poate despre asta și vorbeau ceilalți ciobani.

De aceea ne certăm chiar și la Operă: e dovada unei neliniști profund creatoare. Omul care face puțin strigă cel mai tare. În curând, din primele rânduri se va urla: „Huo, Rossini!”, iar de la lojă se va răspunde: „Muie Verdi! Muie Verdi!”.

Cazul Vișinescu, înfrângerea României

visinescuAstăzi, de fapt, ar trebui să comemorăm toate victimele tuturor „Vișineștilor”, oameni care au sfârșit în închisoare, condamnați și după moarte, căci mulți nici măcar n-au fost reabilitați, morți de mâna unora care au sfârșit, liberi, în paturile lor, drept cetățeni onorabili și fără de pată.

Pentru că nu e o victorie, ci semnarea unui armistițiu cu uitarea. Nu Vișinescu a fost condamnat azi, ci românii – să meargă mai departe fără să înțeleagă ce li s-a întâmplat și cum au permis să se întâmple așa ceva. Dacă este o zi simbolică, așa cum scrie pe ecranele TV, atunci ea simbolizează o înfrângere, căci a trecut mai bine de un sfert de secol de la Revoluție până când primul torționar să fie condamnat definitiv pentru crimele sale. Altul, după știința mea, nu a fost judecat și nici nu e în curs de judecare. Așadar, mii de oameni morți la Pitești, la Gherla, la Aiud, în munți, la canal: un singur vinovat.  Continue reading

Jos ceilalți!

După zece zile de la tragedia petrecută în Clubul Colectiv, multe din cele ce se întâmplă nu prea mai au legătură cu ideea de “colectiv”.

În câteva zile, Piața Universității a devenit dintr-un punct de plecare un imens teatru al absurdului unde fiecare e propria plasatoare. Nu stau lângă membrii galeriilor, că sunt golani. Nu stau lângă bătrâni, că luptă doar să nu li se taie pensiile. Nu stau acolo, că filmează Digi24 și nu-i suport. Tu ești schimbarea, vecinu-i stagnarea; el doar vrea să se bage în față în coada pentru revoluție.  Continue reading