There are 99 posts tagged România (this is page 6 of 17).
Am văzut meciul acesta de multe ori. În prima repriză, o mână de băieți cară mingea spre poarta adversă ca pe-o găleată plină ochi cu apă, atenți să nu o verse. Sunt lenți, crispați și se vede că nu au motivație. Uneori, te aștepți să-l zărești pe unul vorbind la mobil la un colț de teren. Avem vreo două ocazii, pe care vârful nostru le irosește ridicând lumânări, ducându-și apoi mâinile la cap ca şi cum chiar se aștepta să marcheze. Continue reading
Am văzut deja în presa română formularea “nestemata Ligii 1”. M-am topit de drag: așa vorbesc părinții de copiii lor, când încearcă să-i facă din corigenți olimpici.
Așadar, Mutu a fost Briliantul, Cernat Diamantul, dar avem acum o “nestemată”. Ce va urma? Gablonțul? Semiprețiosul? Mărgica? Fotbalistul român e un fel de pietricică pe care cei o mie de înțelepți se străduiesc să o scoată dintr-un lac care a secat demult. Continue reading
Ordinea operațiunilor este: întâi te speli pe mâini de orice vinovăție, apoi ridici degetul arătător și-l îndrepți spre altul. Când lanțul se termină și nu mai există un altul, pasezi din start răspunderea, pe semnătură. În România, există o industrie de „nu e vina mea”.
De pildă, chestiunea asta cu „clubul funcționa pe proprie răspundere” este alibiul perfect, un „lasă-mă să te las” ce poate asigura funcționarea la infinit al unui sistem al morții. Noi – statul – ne facem că muncim, voi – cetățenii – vă faceți că trăiți, asumându-vă riscul ca, din când în când, să ardeți ca muștele. Continue reading
Deschizi la un moment dat televizorul și vezi niște băieți care, după costumație, par fotbaliști, dar care după mișcări aduc mai degrabă a patinatori beți ce fugăresc un câine inexistent. Nu te poți uita așa așa ceva fără să râzi amar și să te întrebi: “De ce naiba se joacă?”.
Era meciul ASA Târgu Mureș – Pandurii și terenul era ca un patinoar cu dâmburi. După pauză, la 0-2, oaspeții n-au mai revenit pe gheață, iar responsabilii au început să paseze răspunderea mai bine decât reușiseră cei din teren cu mingea. Organizatorii nu organizaseră, Liga nu girase, arbitrul nu-și dăduse avizul. Continue reading
Îmi place să merg la vot și pentru că, asemenea multora dintre voi, votez într-o școală, iar școlile generale seamănă mult între ele, cu coridoarele lor drepte, cu desenele acelea naive făcute de copii din clasele mici agățate pe pereți, reprezentări luminoase ale unei lumi perfecte. Cu parchetul vechi, așezat în „creangă de brad”, din unele clase. Cu soba de gaz în colț. Cu terenul de sport îmbrățișat de corpurile de clădire. Cu vitrinele de trofee, care mă înduioșează de fiecare dată.
O parte din mine merge, așadar, la vot pentru trecut, după cum o parte din mine merge la vot pentru viitor. Continue reading
Vor fi, ca în fiecare an, tancuri, TAB-uri, elicoptere, plus noile avioane F16. Mai lipsesc cîinii polițiști, tulumbele de pompieri, lucrătoarele de la Serviciul Pașapoarte, arcașii lui Ștefan cel Mare, controlorii RATB și mașinile ANAF. Continue reading
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
