Cum naiba se face că, de la un timp, ziariștii au devenit antrenori și antrenorii au devenit ziariști? E amuzant că într-o țară unde nu prea mai există fotbal există în continuare numeroase emisiuni de analiză a luftului. Fotbalul ar trebui pus pe butuci, ca o afacere din care toată lumea are ceva de pierdut, bani sau timp. Să fie ca un cimitir de mașini: câțiva angajați care să păzească carcasele ruginite și cam atât. Continue reading
România
There are 99 posts tagged România (this is page 7 of 17).
Un pod rupt
Era o vreme când naționala era patria în șort și 23 de milioane de inimi se înghesuiau în 11 piepturi. Vă amintiți acel moment de tăcere când Hagi își potrivea mingea la lovitura liberă? Era mai multă uniune decât la toate sărbătorile naționale la un loc. Era ceva între noi și tricolori, imposibil de explicat, ca atunci când intri în casa bătrânească de la țară și vezi pe perete pozele străbunicilor. Continue reading
La ce ajută un antrenor străin?
În România, dintotdeauna, când conducătorii au considerat că e nevoie de “un șoc la echipă”, a fost concediat antrenorul. Atât. A fost singura metodă psihologică de a motiva jucătorii și cea care are șansele cele mai puține să funcționeze. Mesajul pentru sportivi era: “Antrenorul e de vină, voi sunteți OK”. Mesajul pentru noul antrenor: “Vei păți la fel”. Aproape niciodată însă, de la Burebista încoace, nu s-a gândit nimeni să angajeze un psiholog la echipă. Continue reading
#SperSaGandesti
Există foarte mulți de „Ponta” în România. Prin acest „Ponta”, denumesc persoane imature, care ar face orice să-și atingă scopul.
Dacă iei răutatea lui, agresivitatea lui, semidoctismul lui, glumele proaste la adresa mamelor, le crești intensitatea și le azvârli înapoi spre expeditor, tot un „Ponta” ești, chiar dacă ai senzația că ai făcut vreun act de vitejie sau de dreptate. De fapt, i-ai făcut jocul. Continue reading
România moare zilnic
Ce lucru important credeți că n-am făcut în acest peste un sfert de secol care a trecut de la Revoluție și musai ar fi trebuit să-l facem?
Unii, poate, ar zice că nu avem încă o autostradă care să străbată România de la un capăt la altul. Alții, că, având speranța de viață cea mai scăzută din Uniunea Europeană, nu ne-am îngrijit de sistemul medical. Vor fi și dintre cei care cred că Iliescu ar fi trebuit judecat pentru crimele de la mineriadă.
Toți ar avea dreptate, dar părerea mea e că marea noastră greșeală a fost că am lăsat baltă sistemul de educație. Dacă ne-am fi preocupat de acesta, n-am mai fi avut nici zece ani de Iliescu, nici zece ani de Băsescu. Educația e cel mai bun antivirus pe termen lung pentru un sistem corupt, iar ei știu asta. De-aia au și neglijat-o mereu. Continue reading
Cioclii-biografi
Nicicând omul public nu pare mai viu decât la înmormântare. Atunci și doar atunci poate fi examinat pentru examenul posterității. În acea după-amiază, i se numără amantele, cărțile, rolurile, moștenitorii, rătăcirile și casele. În timp ce trupul îi este spălat, biografia îi e pictată pe celălalt lințoliu: micul ecran.
Specialiștii în existențe sunt de două feluri: unii amintesc doar faptele rele ale mortului – că deseori lua butelii peste rând, că recita poezii patriotice sau că avea prea multe amante – , alții doar faptele lui bune, donațiile din averea statului, hrănirea câinilor vagabonzi, faptul că nășea frecvent. Continue reading