În 2002, Aron Ralston şi-a dat demisia de la concernul Intel pentru a escalada solitar toate vârfurile din Colorado de peste 4.200 de metri, pe timp de iarnă. În cursul acestor aventuri, a fost la un pas să se înece, să fie ucis de un urs ori de o avalanşă. Apoi, pe 26 aprilie 2003, a plecat, fără telefon mobil şi fără să anunţe pe nimeni, să escaladeze canionul Blue John.
În acea zi, în timpul ascensiunii, un bolovan de aproape jumătate de tonă i-a căzut peste mâna dreaptă, făcîndu-l captiv pe versant. Timp de cinci zile, Aron şi-a băut propria urină, şi-a scrijelit în stîncă numele, data naşterii şi pe cea la care bănuia că va muri, apoi a înregistrat pe camera video un mesaj de adio pentru familie. În cea de-a cincea zi, cu ultimele puteri, şi-a rupt oasele antebraţului drept şi, cu ajutorul unui cuţit, s-a descotorosit de mâna devenită inutilă. Apoi a coborât 20 de metri în rapel şi a mers pe jos câţiva kilometri, înainte de a fi salvat.
Membrii unei expediţii au recuperat ulterior mâna şi i-au returnat-o. Ralston a incinerat-o şi s-a întors la locul accidentului pentru a împrăştia cenuşa. Şi-a construit o proteză ce poate fi folosită numai la căţărare şi, în 2005, şi-a dus la capăt proiectul ascensional cu vârfurile din Colorado, apoi a trecut la altele. În 2006, după ce trei prieteni de-ai săi şi-au luat viaţa într-un interval de numai câteva săptămîni, Ralston s-a luptat şi el cu unele gînduri de sinucidere.
Astăzi, la 33 de ani, Aron Ralston participă la expediţii mai puţin periculoase şi ţine discursuri motivaţionale pentru oricine vrea să-l asculte: de la copiii din şcoli până la angajaţii marilor companii. Primeşte între 15.000 şi 37.000 dolari pentru fiecare discurs. „Nu e atât de important ce faci, cât cine eşti”, obişnuieşte să spună, când se adresează auditoriului.
bravo. super articol intr-un super moment.
Este singura atitudine care ne poate scoate din mocirla in care vor sa ne ingroape penibilii care ne conduc.
Hai sa vorbim despre noi, despre ce putem face cu viata noastra, si in primul rand de sport DE SPORT, nu de balarii
INca o data bravo.
PS. OCS diseara?
SKID
Multam.
P.S. Din pacate, nu.
Felicitari! Esti plin de inspiratie astazi!
Buna ziua.
Nu e atat de important ce faci, cat cine esti.
AG
Pe tine ce te motiveaza sa scrii astfel de articole in ritmul asta?
Te prind e adevarat.
super articol…
Mai pot spune ceva ??? Nu s-au inventat superlative pe masura acestui Aron Ralston. Multumesc pt articol AG.
astfel de eforturi si de sacrificii imi aduc aminte de jucatorii de la nationala…NOT!!!
@ AG
Vrand nevrand tot la vorbele inteleptului Hematocrit ajungem „Merdenx nihm. Ave turmas mzoak e fonda, canixs!”
uneori esti maiestuos…
@da,interesant.din nou ma intreb,oare citi dintre noi sintem capabili de asa ceva?
@durden:sugerezi,cumva,ca si jucatorii de la nationala sa procedeze asa?un picior,acolo,citorva le-ar face bine…
nu. nu este deloc genul de om pe care l-as numi „model”.
“Nu e atât de important ce faci, cât cine eşti” – esti sigur Adrian?
nu stiu de ce, da’ eu cred ca este exact invers. nu conteaza cine esti, ci ceea ce faci… ;) chestie de gust…
multumesc pentru ineditul unor subiecte care ne amintesc dimensiunea cuvantului OM!!!
“Nu e atât de important ce faci, cât cine eşti”…cred ca aici il citeaza pe becali.
ţine discursuri motivaţionale pentru oricine vrea să-l asculte: de la copiii din şcoli până la angajaţii marilor companii”… zic ca se descurca baiatu’. Sa iei 15.000 de dolari ca sa le vorbesti unor scolari…nu-i de colea.
Bravo AG!
Avem nevoie de astfel de pilde.
Salut, am scris un post despre brandul GSP, poate te intereseaza. Am sa incerc sa trimit tuturor redactorilor GSP ce au blog, poate am sa am destui votanti la respectivul poll. Thanks!
http://marketosaurus.wordpress.com/2009/04/03/gsp-o-scurta-descriere-a-unei-interfete-de-brand/
Acelasi maestuos Adrian.
boro
Cred ca il interpretezi gresit.
Eu cred ca omul a descoperit secretul vietii. Adica face ceea ce-i place fara sa-i pese de asteptarile altora. Omul e foarte constient de propria-i identitate si nu-i nimic rau in asta.
La Becali tocmai asta-i problema. Prin comportamentul lui incearca sa demonstreze ca e cineva. Ori tocmai aici cred ca e problema cand incepi sa gandesti ca daca ai bani, masini scumpe, etc. esti o persoana fericita si respectata.
Si da eu cred ( de fapt sunt sigura ) ca omul are dreptate:
Nu e atat de important ce faci, cat cine esti. Evident are dreptate plecand de la ideea ca cei cu care vorbeste nu au probleme psihice.
Tot respectul pt el chiar daca el castiga atatia bani vorbind copiiilor si eu nu :)
superb articolul. dar cu omul am niste indoieli. 15000 discursul, si nu cred ca vorbeste mai bine decit scrii tu Adrian aici pe blog gratis, pentru oricine vrea sa citeasca, de la copii din scoli pina la angajatii marilor companii.
radu
Sa inteleg ca propui sa-l platim pe AG pt fiecare raspuns pe care il primim de la el?
Daca esti primul care face un inceput…..iti urmez exemplul :)
De ce e atat de important cat castiga altii si cu ce?!
Si daca ar cere milioane pe discursurile sale nu m-ar deranja.
Ori esti bun….ori esti bun.
am văzut un reportaj mai lung despre încercarea prin care a trecut, prin 2003-2004.
într-adevăr impresionant câte resurse nebănuite poate găsi un om în lupta directă pentru supravieţuire.
nico,
parca imi suna e jecmaneala. si imi plac mai mult generosii, nu cei care-si calculeaza cu grija valoarea de piata si se vind doar pe un pret bun. parea un spirit liber cind urca muntii, nu acum cind colinda lumea vinzindu-si povestea. sper macar ca nu ia bani sa vorbeasca copiilor!
ps sint absolut convins ca acela care a descoperit secretul vietii nu cere 15000 pe un discurs.
hmm, articolul din nytimes e nitel mai nuantat. dar macar pare ca nu ia bani de la copii.
To some, Ralston’s story was an inspiration. His 368-page account, “Between a Rock and a Hard Place,” rose to No. 3 on the New York Times best-seller list. Corporations paid him $15,000 to $37,000 for motivational speeches. Wilderness conservation groups deployed him to raise donations. Schools invited him to speak to children, who often asked to examine his prosthetic hand. Travelers recognized him at airports. Strangers sent him letters. A film version of his ordeal is in the works.
To others, though, his story was the cautionary tale of a heedless fool. By Ralston’s own written account, he had nearly drowned, disturbed a bear and stumbled into an avalanche on earlier adventures. Failure to leave word of his whereabouts in Utah, ignoring one of the most basic rules of hiking, drew sharp rebukes.
radu
Poate nu ar trebui sa-l apar pt ca de fapt nu cunosc omul doar din ceea ce am citit despre el. Si totusi…olandezii spun….un Nu ai deja….un Da poti sa-l primesti. Cu alte cuvinte: nu ai nimic de pierdut daca ceri……si eu adaug: daca mai si primesti inseamna ca meriti…..evident tre sa stii cui sa-i ceri. Totul are de a face cu a fi constient de propria-ti valoare.
Omul e un caz extrem. Daca a ajuns sa-i motiveze pe altii dupa ce el a avut un trecut suicidal inseamna ca a fost in stare sa rasuceasca butonul 360 de grade. Nu-s multi care pot asta. Eu cred ca daca primeste atatia bani inseamna ca-i merita….altfel….nu i-ar primi.
radu
Scolile sau parintii sunt cei care platesc daca considera ca merita.
Eu cred ca merita.
Imi pare rau pentru cei care cauta libertatea altundeva decat in ei insisi…se simt liberi in cluburi, se simt liberi in vacanta, pe munte, etc…asta deja nu mai e libertate, e libertinaj, sclavia libertatii. Daca e sau nu important ce faci…nu stiu…dar ce inseamna ca e important cine esti ? Cum adica cine esti ? Eu sunt…Eu. Eu sunt. Eu sunt, deci sunt liber. Si simtirea de a fi, de a fi liber e mai inaltatoare decat Everestul.
Cateodata cred ca esti singurul ziarist sportiv din romania. Superb articol.
A avut psihic puternic. Probabil ca altii aflati in situatia lui mai degraba se sinucideau.
Pe langa Ralston, mai e si Mark Inglis. Cu ambele picioare amputate, a reusit sa atinga Everestul!
Apropo, zilele astea a plecat si Alex Gavan in expeditia de pe Everest.
mare ti-e puterea puterea doamne ,asta-i iubire de tot ce te inconjoara
Astfel de oameni sunt un exemplu pentru oameni din toata lumea, mai ales pentru noi romanii care nu suntem in stare sa ridicam capul de la micii si de la berea noastra d
e cacatt.
Ok, omul e un exemplu. Insa faptul ca experienta personala are un pret atit de precis la bursa o cam diminueaza. Chiar imi placea foarte mult tipul inainte sa ajung la mercurial. Iubesc fotbalul si cred ca eroii sint cei care dau viata sportului astuia, dar n-am auzit ca Maldini sau Baresi sa dea sfaturi de cariera pe bani cum face tipull asta. E drept, poate n-am auzit eu …
In plus, zice si judge „nu stiu de ce, da’ eu cred ca este exact invers. nu conteaza cine esti, ci ceea ce faci… ;) chestie de gust…”. Pe bune …
bravo, pustiule!!!!!!!!!!!!!
the judge & Alec Danila
Am si eu o intrebare pt voi ( desi nu astept un raspuns ) :
Pt ce a fost rastignit Iisus ? Pt cine a fost sau pt faptele sale?
La naiba, iarba vecinilor e intotdeauna mai verde decat a noastra…
Un om foarte credincios se afla cu casa intr- zona inundabila si intr-o zi o inundatie grozava s-a intimplat in zona. Omul s-a refugiat pe acoperis si a inceput sa se roage lui Dumnezeu sa-l salveze. A venit un vecin int-o barca de cauciuc si ia zis: „Mai am loc in barca, hai la tarpana nu se darama casa sub tine”. Credinciuosul i-a zis: ” Ne e nevoie. De mine are grija Dumnezeu”
Apoi au venit pompierii cu a barca cu motor, apoi armata cu un elicopter si omul a ramas tare in credinta sa. Pana cand Dumnezeu s-a enervat si ia spus: „Mai idiotule, ti-am trimis salvarea de ther ori, ce vrei sa-ti mai fac?”
Am citit articolul si mi-a placut. Am citit si comentariile.
Unele m-au speriat.
Va mai amintiti catecul acela cu „Invata de le piatra”?
Tot ce invata unii e sa fie bolovani!
Iarasi „modele” funambulesti, care iti fac inima cat un punct!
Am mai spus: acestia sunt „cazuri patologice”! Indiscutabil ! Nu pot fi modele!
@judge are dreptate:
„Important este ceea ce faci, ceea ce realizezi ( si Biblia zice:”Taci tu!!!….Sa vorbeasca faptele tale!”),
nu cine esti !
A!!!…Ca sunt „cazuri clinice ” printre noi, care se simt ca „sunt zmei”( grandomanii, alcoolici, drogatii s.a.) , OK!
Dar un om normal si cu bun-simt nu gandeste astfel.
@nico,
Mereu cand vorbim despre IIsus, treaba e mai complicata:
Desigur ca El a fost rastignit pentru FAPTELE Sale,
incepand cu prima fapta a Sa , cand, onorandu-si mama,
a transformat APA in VIN, la Nunta de la Cana Galileii !
Dar…., in privinta Lui, se punea problema, „cu batatie lunga”:
„CINE ar fi putut deveni, daca lua locul fariseilor????”
In cazul eroului din acest articol, cred ca temerarul nu se gandea cu gandirea unui infatuat, ci gaandea exact „CINE SE SIMTEA EL CA ESTE !!!”
S-a constatat , in literatura de specialitate, ca , uneori, si infatuarea te ajuta sa realizezi lucruri benefice, marete! Te incarca pozitiv; iti este suport si terapie!
Pt nico: trimiterea la Iisus e fortata si fiecare raspunde la intrebarea ta cum crede. Zic, totusi, ca Iisus trebuie urmat pentru ceea ce a facut (bine, nu in sensul miracolelor, mersul pe apa s-ar putea sa nu ne iasa din prima). Omul din povestea noastra n-a fost rastignit si nici Iisus nu s-a aratat adeptilor dupa rastignire ca sa le conferentieze pe 15.000 USD sedinta. Cam atit despre analogia ta …
A.G, multumesc de articol…i-am citit cartea in urma cu trei ani…fain povestita, in care imbina amintiri (copilarie, adolescenta etc.) cu momentele petrecute in capcana stancii. m-au impresionat dorinta lui de a trai si puterea de a-si taia bratul. citite, detaliile sunt impresionante :-)
daca altii sunt interesati de povestea lui si il platesc bine, foarte bine. nu ma astept ca noi toti sa fim inspirati de gestul / viata lui. cine stie ce face cu banii? daca am stii ca ii doneaza / foloseste pentru alte persoane aflate in situatia lui, care nu au capacitatea de a-si ‘vinde’ povestea, ce am spune?
@DeepBlue – daca / cand ti-ai gasit libertatea, ti-ai gasit-o intr-un anumit moment, intr-un anumit loc (daca a fost o epifanie). pentru altii, momentul ala vine in te miri ce locuri. nu cred ca trebuie sa-ti para rau, ci doar sa recunosti ca avem drumuri diferite catre un loc comun.
model sau nu, povestea liu Aron are lectii bune pentru cine rezoneaza cu ea. ca practicant de alpinism si om am gasite cateva :-)
cineva punea in ordine lucrurile: intai ESTI, apoi FACI, apoi AI. atata vreme cat le pot situa pe un cerc, mi se potriveste ordinea asta :-)
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t447479.html
Bine. Vad ca sunt mai greu de inteles. Mie mi-a placut.
cutremurator
nico
ai fost vreodata, macar o singura data, in viata ta, intr-o situatie limita? ai fost vreodata, macar o singura data, pusa in situatia sa iei o decizie, rapid, de care sa atarne nu numai viata ta, ci si viata altcuiva? crezi ca intr-o situatie de genul asta conteaza daca esti presedintele USA sau un cersetor umil? daca ai mana prinsa sub o stanca, pe un munte, conteaza CINE esti? iti garantez ca nici pentru stanca, nici pentru munte nu conteaza CINE esti, ci ceea ce faci.
judge
Richtig!
the judge
Aici ai dreptate. Eu cred ca omul se refera la personalitate si nu la profesii. Doar n-o fi platit pt a le explica oamenilor cat de important e sa ai un status in ziua de azi si in societatea in care traim. Ar fi chiar amuzant daca ar fi astfel.
Salutare !
Incerc urmatorul scenariu :
A demisionat de la Intel dintr-un motiv oarecare (profesional cred) si vrand sa(-si) demonstreze ceva a incercat sa-si depaseasca limitele urcand muntii. „Un om de fier”, iti zici dupa ce lecturezi articolul. As adauga ca nu e un om neaparat cu mari calitati morale dar un supravietuitor la care instinctul de supravietuire l-ar recomanda pentru perpetuaea speciei in cazul in care Pamantul ar fi pe cale de extinctie. L-as urma ca sotie, in a-mi perpetua genele. As fi urmat-o pe Maica Tereza in caz ca as fi fost contemporan cu ea intr-o altfel de misiune, de ajutorare a semenilor dar ascensiunea chiar este o chestie de gust, tine de sinele fiecaruia.
@ sabin – Fireste ca epifania este determinata atat in spatiu cat si in timp – are loc candva. Ceea ce spun eu este ca libertatea NU se cauta. Nu se cauta undeva, nu se cauta candva, libertatea este pur si simplu. De altfel, ce libertatea mai e aia daca este Determinata in timp si spatiu ? Astfel de „exemple” sunt daunatoarea. Transmit urmatorul mesaj – pentru a fi liber trebuie sa faci/sa nu mai faci CEVA, sa te duci UNDEVA – formele sunt numeroase, infinite variatiuni – normal de altfel din moment ce nici una dintre ele nu duce la libertatea autentica, la libertatea persoanei. Astfel avem, bungee-jumping, alpinism, mountain-bike, clubinng, spa, si de ce nu, ca forma exagerata si (doar mai evident decat celelalte) daunatoare, drogurile, alcoolul. Da, este trist sa vezi cum ne Emotionam (emotiile orisicine stie sunt superficiale din toate punctele de vedere) la „exemplul” unui om care a dat de fapt o sclavie pe alta. A FUGIT de sclavia corporate…si a dat de o alta sclavie, mai perversa – libertinismul, cautarea libertatii. De aceea spun ca daca il consideram ca pe un exemplu, este un exemplu de libertate falsa, deci un exemplu daunator – cei care sunt mai infantili emotional (spre exemplu americanii) vor vedea in el o Cale catre libertate, dar vai, nu va fi decat inca o eroare pentru ca vor cauta libertatea altundeva decat au facut-o pana acum (inspirati fiind) insa tot gresit. Libertatea nu se cauta ci se asuma, pentru ca liberatea nu este Undeva ci Este. Trebuie doar asumata. A, ca iti place sa te cateri pe munti – foarte bine ! si mie :) dar asta e cu totul altceva.
Bine măi Adi, dar e frumos ce faci? ţ-ţ-ţ-ţ-ţ
Bravo Andrei. Din pacate la noi sunt mai interesante stirile gen culoarea tablelor puscariasului becaliot, sau ce culoare are interiorul celulei aceluiasi puscarias, decat adevaratele valori umane. La noi orice gunoi este vedeta si promovat, iar acesti ADEVARATI oameni sunt lasati intr-un nor de obscuritate. Cu siguranta chiar si cei mai intelepti si destepti dintre noi ar avea mult de invatat de la asemenea oameni care promoveaza spiritul uman si valorile spirituale mia mult decat o vor face vreodata toti preotii si predicatorii lui peste la un loc.
„Failure to leave word of his whereabouts in Utah, ignoring one of the most basic rules of hiking, drew sharp rebukes.”
Bon, am inteles, vointa, determinare, eroism, draci, laci.
DAR, dincolo de exemplul lui ramane prostia, ladies and gentlemen.
E aproape haios sa vad in ce extaz mistic coboara unele comentarii. Oameni buni, omul e ciung pe viata si cu tendinte suicidale. Si nu pentru ca ar fi luptat in vreun razboi salvandu-si plutonul sau ceva de genul asta. Doar pentru ca a riscat prosteste.
Profesorul (intamplator, de origine romana) din SUA care a murit salvand 3 studenti la unul din shooting-urile lor fara aparate foto, asta da exemplu de vointa, determinare, eroism.
Daca tot simtim nevoia sa avem role models, hai sa le alegem mai cu atentie.
bravo razvane! ;)
E da,sunt multi care isi fac de lucru ca sa devina „cineva”,(sa faca banu)nu este cazul lui aron,
el a facut-o din pasiune!mai multi ca el mai vivibila e lumea
@DeepBlue – imi place ce scrii, mi se potriveste :-) eu am adaugat un alt unghi, acela din care fiecare dintre noi, pana sa ajunga sa vada lucrurile asa cum sunt ele, trece prin diferite etape. Aron a trait exact experientele pe care le-a vrut in viata lui si inca mai ‘cauta’. poate la un moment dat va ajunge, asa cum zici, sa gaseasca fara sa caute. pana atunci…isi urmeaza drumul pe care si-l creaza pas cu pas.
@Razvan – nimic de contrazis din ce spui, si nimic de aprobat :-) e ok sa vezi asa lucrurile, asta e punctul tau de vedere, multi le vad ca tine. asa cum e ok sa existe ‘extaz mistic in unele comentarii’ :-) pana la urma daca tot citim si scriem pe pagina asta, suntem cu atat mai castigati cu cat vedem pareri diferite. sau nu? :-)
bravo si tie sabine! :D
Cum mai putem face un ban…
sportpredictions.wordpress.com
Foarte interesant acest Aron.
Nu am auzit de el inainte, eu sunt un tip care nu imi plac riscurile inutile. Asta nu inseamna ca sunt fricos sau cine stie…
Oricum Aron e un erou in felul lui, pt ca a avut un curaj numit de unii prostesc sau sinucigas dupa o alta parere, altii spun ca e un tip care nu a acceptat viatza asta monotana pe care o avem noi ceilalti.
Nu stiu daca excaladand muntii te poate aduce in situatia de a gasii prea multe raspunsuri la problemele din viatza asta a oamenilor, dar parerea mea e ca poate fi un inceput.
Orice dezradacinare de la treburile cotidiene in care parca suntem ingropati ne poate aduce mai departe de descoperirea unor raspunsuri la intrebarile pe care fiecare dintre noi si le pune sau poate din cauza cotidianului nici numai ajungem sa ni le punem.
Interesant,sau cel putin motivational.Insa se poate si mai bine.Cauta escaladele pe K2 pe vreme de furtuna,acolo chiar se lasa cu oameni care devin istorie in decurs de 5 minute ;).Nu stiu cum e mai bine,sa stai in banca ta si sa te rezumi la o viata insipida si aglomerata,sau sa evadezi undeva….candva…,urmandu-ti visul (daca-l ai!).Ciudat cum dupa mult ,mult timp, acesti frumosi nebuni inca mai sapa perle de constiinta in noi toti :|. Bafta .
@judge
bravo :D
next business http://aethretunfreem.spruz.com