„Celălalt prezent” este unul dintre primele romane ale lui Leonida, apărut în 1965. Stilul realist-socialist se simte în romanele sale din acea perioadă, excepție făcând capodopera sa, „Aventură și contraaventură”, cartea cea mai îndepărtată de acest stil pe care o puteți citi în literatura noastră. Ceea ce confirmă încă o dată versatilitatea incredibilă a acestui autor. Continue reading
Casa Isolda sau Cutremurul, de Leonida Neamțu
Este povestea mai multor personaje – printre care, o femeie atât de bătrână, încât descoperise că nu mai poate muri, un hoț elegant, dublura unui general celebru, un adolescent care visa să devină polițist, un cocoșat și un astronom – care viețuiesc în aceeași casă veche. Continue reading
Aventură și contraaventură, de Leonida Neamțu
Dacă există în literatura română o carte minunată, magică, puternică, de existența căreia n-ați ştiut, aceasta e „Aventură şi contraaventură” de Leonida Neamțu. Continue reading
“Deodată, inevitabilul” şi “Norii de diamant”, de Leonida Neamțu
Prezentul volum e compus din două cărți de povestiri. De aceea, veți vedea, parcurgându-l, că sunt două călătorii minunate, dar cumva diferite între ele.
“Deodată, inevitabilul” – superb titlu! – este penultima carte pe care Leonida ne-a lăsat-o, cu doi ani înainte de dispariția sa vremelnică. Este un fel de manual al jocului, ca şi cum un copil ar învăța moduri de a nu se plictisi de unul singur, reinventând tot ce este în jurul său. Continue reading
La Goulue dansează cu Chocolat, de Leonida Neamțu
Cartea aceasta face parte din Top 5-ul meu de favorite scrise de Leonida Neamțu.
Pe un blat de Edgar Allan Poe se toarnă Dashiell Hammett, amestecat cu 200 de grame de San Antonio. Se amestecă o doză suficientă de Marquez și se presară, după gust, un pic de Steinbeck. Se lasă cititorul să fiarbă la foc mic câteva sute de pagini, apoi totul explodează într-o surpriză. Continue reading
Legenda cavalerilor absenți, de Leonida Neamțu
“Pictorul nu-l înțelegea pe Poet. În schimb, Poetul nu-l înțelegea pe Pictor.”
În anii ’80 au fost publicate multe jurnale ale scriitorilor români (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosașu și alții). Problema memorialisticii e că, redând episoade biografice, riscă să fie asemenea vieții în general, lipsită de dramatism, sau, mai precis, plictisitoare. Continue reading