“Deodată, inevitabilul” şi “Norii de diamant”, de Leonida Neamțu

Prezentul volum e compus din două cărți de povestiri. De aceea, veți vedea, parcurgându-l, că sunt două călătorii minunate, dar cumva diferite între ele.

“Deodată, inevitabilul” – superb titlu! – este penultima carte pe care Leonida ne-a lăsat-o, cu doi ani înainte de dispariția sa vremelnică. Este un fel de manual al jocului, ca şi cum un copil ar învăța moduri de a nu se plictisi de unul singur, reinventând tot ce este în jurul său. Continue reading

La Goulue dansează cu Chocolat, de Leonida Neamțu

Cartea aceasta face parte din Top 5-ul meu de favorite scrise de Leonida Neamțu.

Pe un blat de Edgar Allan Poe se toarnă Dashiell Hammett, amestecat cu 200 de grame de San Antonio. Se amestecă o doză suficientă de Marquez și se presară, după gust, un pic de Steinbeck. Se lasă cititorul să fiarbă la foc mic câteva sute de pagini, apoi totul explodează într-o surpriză. Continue reading

Legenda cavalerilor absenți, de Leonida Neamțu

“Pictorul nu-l înțelegea pe Poet. În schimb, Poetul nu-l înțelegea pe Pictor.”

În anii ’80 au fost publicate multe jurnale ale scriitorilor români (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosașu și alții). Problema memorialisticii e că, redând episoade biografice, riscă să fie asemenea vieții în general, lipsită de dramatism, sau, mai precis, plictisitoare. Continue reading

Speranță pentru speranță, de Leonida Neamțu

“Cândva demult știam să zbor, dovadă n-am, însă-mi aduc aminte…”

L

“Speranță pentru speranță” este continuarea celor întâmplate în “Speranță pentru Marele Vis”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dintr-un aerodrom românesc șase oameni au furat un avion, încearcând să fugă cu el spre o insulă nordică. Erau doi germani și patru români la bord, plus un câine. Continue reading