Selecționerul a făcut nemțește ceea ce ai noștri făceau până acum românește: a compus o echipă capabilă să joace prost foarte bine.
Meciul cu Muntenegrul a fost sublim și mi-a redat speranțele în potențialul fotbalului nostru. Naționala României avea nevoie de Christoph Daum pentru un suflu nou.
Desigur, dumneavoastră credeți că glumesc. Vă asigur că nu. Să vă explic. Alte naționale pot juca prost într-un singur fel și doar în anumite ocazii; naționala României e singura selecționată din lume capabilă să o facă într-o varietate de feluri. Suntem, practic, inepuizabili, de la așezările crispate ale lui Pițurcă până la picturile rupestre ale lui Răzvan Lucescu ori la schemele de evacuare la incendiu ale lui Iordănescu, toate au fost etape necesare în devenirea noastră. Trebuia să vină Daum care să continue aceste experimente, introducând în ecuație un element important: aleatoriul. Continue reading
Într-un interviu recent, întrebată dacă Simone Biles este cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor, Marta Karolyi a răspuns astfel: „Aș spune că da. Pentru mine, speciale au fost prima (n.r. medalie de aur), a Nadiei Comăneci, și ultima, a Simonei Biles. Aș pune-o însă pe Simone pe primul loc, pentru că a făcut totul”. 
Echipa feminină de handbal a pierdut în fața Angolei și a Braziliei (în ultimul meci, cu 13 – 26), dar noi încă facem calcule, ca în cazul naționalei de fotbal înaintea unui meci crucial, tratând pacientul cu nițică algebră și știri-bombă. La ce medalii mai avem șanse? La câte?
Vă amintiți câinii vagabonzi din satul olimpic, camerele de baie ale căror uși se blocau ori care aveau două vase de WC alăturate, cheile camerelor de hotel care nu funcționau, toate acele episoade tragicomice semnalate la Olimpiada de iarnă de acum doi ani de la Soci? Ei bine, ar putea fi plăcute amintiri.
Actele de terorism aproape că au ajuns o rubrică fixă în telejurnale, asemenea știrilor sportive sau a celor meteo. Deocamdată, deschid jurnalele, dar frecvența cu care se petrec le-ar putea arunca, în curând, în zona faptului divers. De câteva zile, poate ați observat, nici nu se mai întrerupe emisiunea pentru atentate; știrile apar mai întâi pe scroll-uri, ca panglicile de pe buchetele de la înmormântări, pe care nu le citește nimeni, întrucât toți știm ce scrie acolo. „Explozie în Germania – 12 răniți”. „Nu vă vom uita niciodată”. „Atentat în Kabul. 80 de morți”. „Regrete eterne”.