in literatură, Recomandări, roman

Febră de origine necunoscută, de Leonida Neamțu

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

De când am început prezentarea cărților lui Leonida Neamțu, așteptam cu nerăbdare să vină rândul acestui roman. Reprezintă una dintre puținele lui încercări de roman realist, ceea ce, pentru un îndrăgostit de fantastic și de fabulație, este ca și cum ar fi dori, ca dreptaci, să scrie cu mâna stângă.

Leonida poate renunța la orice,  numai la personajul său obsedant, Lupul șchiop, nu. Aici e și singura alunecare în magic pe care și-o permite. Romanul redă povestea unui bărbat de 30 de ani, Eugen Coman, al cărui singur prieten și confident este, așadar, un animal. Tovărășia lor începuse în zilele războiului, când amândoi, om și fiară, se regăsiseră agonizând alături, răniți. “Unul dintre ei începuse iar să se târască, nu se știe care, omul sau lupul, iar celălalt îl urmase.”

În război Eugen ajunsese prea tânăr, la șaisprezece ani, în urma unei răzbunări. După război, din cauza vârstei prea mici, fusese acuzat că se înrolase voluntar împotriva Uniunii Sovietice și fusese marginalizat în societate.

Din când în când, febra bărbatului crește ușor și medicul nu înțelege de ce. Nu există nicio explicație medicală, e ca și cum o umbră l-ar însoți mereu. “Era neliniștea.” își spune Eugen sieși. Această tumult interior îl face să-și părăsească soția ori să urmărească un bărbat mai vârstnic, însurat, cu familie, căruia vrea să-i împlânte un cuțit în inimă.

Ceapa se descojește încet și, pe măsură ce dai paginile, lucrurile apar într-o nouă lumină.

“Eu iubesc femeile care nu există.”

“Când schija plesnise în inima sa, încurcându-se acolo printre artere și vene, nu căzuse în iarbă; se prăbușise în zăpadă, în mijlocul unui câmp mort, peste care viscolea, un câmp plin de rotocoale albe și întrerupte care se ridicau până la cer. Începuse să se târască, prin zăpadă, făcea câțiva metri, apoi cădea, și deasupra capului său se înșuruba vârtejul alb întrerupt, vârtejul desenat cu virgule albe.

Și deodată, atunci, din nămeți, sângerând, se târâse către el o ființă a codrului, taxată în povești drept una din cele mai rele și mai dușmănoase: un lup șchiop care abia mai trăia, la fel ca omul.”

“Andrei e un bărbat puternic? Da, însă nu de felul acelora care trec prin apă fără să se ude; cei puternici trec prin apă și poate ies înghețați, cu murdăria curgând pe trupul lor, dar n-o ascund.”

 

Romanul “Febră de origine necunoscută” de Leonida Neamțu este reeditat de Editura Publisol.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.