Într-o lume care se ia din ce în ce prea mult în serios, sportivii de la Olimpiada hibernală sunt fenomenali. Parcă sunt într-o tabără studențească, fără mofturi și orgolii.
E o lume în care se petrec permanent surprize. Iat-o pe Ester Ledecka! Unde s-a mai văzut, în ultimii ani, ca o fetiță venită fără schiuri la Olimpiadă să împrumute unele și să câștige Super G-ul, apoi slalomul paralel în snowboarding? E ca și cum Federer ar înhăța o paletă și ar lua titlul olimpic și la tenis de masă. Continue reading
Luni, România a mai cucerit o medalie olimpică, la lupte. “Cum?”, veți întreba, “că Olimpiada de la Rio s-a terminat de ceva timp”. Așa e, dar Olimpiada de la Beijing din 2008 continuă. Decizia Agenției Mondiale Antidoping (WADA) de a reanaliza probe de la JO din 2008 și 2012 a dus la această performanță. E bine că se face dreptate, dar rămâne o întrebare: de ce n-a fost Agenția capabilă să facă acest lucru în 2008, respectiv în 2012? Răspunsul nu se dă în niciun comunicat, căci presupune recunoașterea unui fapt extrem de neplăcut: cei care se dopează sunt mereu cu doi pași înaintea celor care controlează. În acest caz, a durat opt ani prinderea lor. 
Într-un interviu recent, întrebată dacă Simone Biles este cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor, Marta Karolyi a răspuns astfel: „Aș spune că da. Pentru mine, speciale au fost prima (n.r. medalie de aur), a Nadiei Comăneci, și ultima, a Simonei Biles. Aș pune-o însă pe Simone pe primul loc, pentru că a făcut totul”.